#yeslavot dar n-am cu ce

      Stiu ca am zis ca trecem pe engleza, dar parca mereu cand vroiam sa scriu ceva imi era lene sa ma apuc stiind ca trebuie sa modific fraze care suna mai bine in romana si sa le adaptez. Ne intoarcem la origini, romana e baza.

     

      Acum sa vorbim despre dreptul meu de vot si despre cum nu l-am folosit. Joi colegul meu de camera si tovarasul meu de o viata a plecat la Galati, am spus sa profit de ocazie ca sa-i trimit mamei o copie de buletin dupa cum imi ceruse de mult timp.

Ce s-a intamplat cu buletinul meu gasiti aici:

      Ora 18: Ii dau buletinul lui Andrei sa faca o copie.

      Ora 20: Ma suna sa ma anunte ca a facut copie si ca pleaca cu trenul de 1:30. Buuun.

      Ora 22: Ajung la camin, Mananc, mai stam la taclale, etc. Am vorbit vreo 2-3 ore pana sa plece, dar creierasul meu minuscul nu s-a gandit la buletin si nici Andrei nu s-a gandit.

      Ora 00:30: Andrei pleaca, eu ma culc. Inconstient desigur.

Vineri pe la pranz sesizez lipsa buletinului, sun pe Andrei era la el. Ma intreaba daca am nevoie, eu: "Nu ca am carnetul de student, permisul, ma descurc." Fara sa-mi dau seama ca votul este Duminica.

Sambata pe la 16:00 ma trazneste inspiratia. Lumea din jurul meu s-a speriat cand mi-am tras o palma singur, destul de tare ca sa simt ca sunt prost, atunci mi-am dat seama. Din moment ce era weekend si destul de tarziu nu avea cu ce sa-mi trimita buletinul din Galati.

Astazi am stat si am plans vazand toate postarile de pe facebook cu #tineriivoteaza, #yeslavot, poze cu buletinul si alte chestii. Am ratat un drept elementar pentru care stramosii s-au luptat mult timp. M-am simtit prost toata ziua si ma simt ciudat in continuare. Macar am votat in turul 1, care e totusi fix pix in momentul respectiv.

 Imi cer scuze fata de cetateni romani ca nu am fost si eu unul dintre voi ;( Puteti sa aruncati cu pietre acum.

Cluj Life

     In continuarea studiilor mele am ales Clujul, orasul meu de suflet, sa ma poarte pe culmile invataturii.... si ale Fagetului desigur. Facultatea alesa este cea de Studii Europene la Universitatea Babeș - Bolyai. Multi insinsta cu intrebarea "Daaa.... Ce iesi de acolo?", raspunsul fiind destul de simplu " Ce vreau eu". Asa cum am precizat si intr-o postare anterioara facultatea nu te angajeaza direct, ci trebuie sa demonstrezi ca esti capabil si sa te inscrii la organizatii studentesti. (sper sa revin cu o postare despre organizatiile studentesti).

     

     Sa ne legam de aceasta facultate: Studii Europene. Multi cred ca se vand gogosi despre politica politica, dar e mai mult de atat, se invata istoria politicii, sisteme politice, relatii internatilonale, etc. Oricum, indiferent ce spune lumea, eu ma bucur ca am intrat la aceasta facultate deoarece profesorii sunt super tari, colegii mei provind din diverse zone ale tarii sau europei, ceea ce imi ofera posibilitati nelimitate de socializare si, de ce nu, de exersare a mai multor limbi. Daca tot am ajuns la subiectul asta, al limbilor straine, as vrea sa precizez ca am un curs European Communication care il facem in limba engleza. Proful mi-a recomandat sa adopt si pe blogul meu limba engleza pentru ca ar da bine la CV si desigur m-ar ajuta pe mine sa-mi dezvolt aptitudinile de scris in aceasta limba.

      So, from this point I will write some of my articles in english. Soner or later the whole blog will be entirely translated, if my readers will apreciate this change, of course. I finished with the college thing, I should talk about the city itself, Cluj, an old city with the youngest citizens. This city is prepaired for student life with a lot of pubs to have a beer, about 10 butteries where you can eat well for not so much money, enough green spaces and parks where you can put a hammock and read without being disturbed. Let say that not only the city is great, the people who live or study in it makes it such a great attraction to teenagers from Romania and Europe. 

     At the cultural level it's more than I can handle, I'm trying to find out sooner of every event because I've already missed too many. As an example, in this time there are 2 international festival : Puck International Festival of Puppet and Marionette Theatres and Comedy Cluj International Film Festival.

    I think I have talked enough about the educational part of my arrival here, now it's time for the real deal: my bike. It took me one week to realize that I would be dead without my bike here. I live in a neighborhood named Manastur, which is about 4 km away from college. Everyday at 8 o'clock in the morning the bridge that I have to cross is crowded with cars who waits at the red signal (the tail is about 1 km long). With the buss it would take me 40 minutes to arrive to my classes, but with my bike only 15... there is a big difference. The bridge is not crowded everytime, only in rush hours like 8-9 A.M. and 5-6 P.M. Anyway, my bike will always remain my favorite way to move through the city.

   I had the occasion to explore the Faget forest, verdict: hilly enough. Needless to say that is awesome because any forest have her own magic, which I have to explore and, definitely, write down about it.

     Since I dropped my phone and broke it, now I do not have anything to take photos with.
If you find some grammar errors or any mistakes please let me know about them.

Galati - Orasul fantoma

   Recent am ascultat melodia lui Shift cu Adda - Tiglina 1 si sunt destul de tulburat. Nu-mi place muzica comerciala, dar am zis sa vad despre ce e vorba fiind asa de faimos pe facebuci. Tulburator a fost faptul ca are dreptate, intr-un mod trist si multi chiar se mandresc ca le-a pronuntat numele cartierului sau al orasului. Melodia are aceleasi versuri pentru mine cat si pentru ceilalti, difera doar interpretarea. Cu melodia in sine nu am nimic, exista, este "chatcy" (adica prinde la public) si cel mai probabil va urca si putin in top, nimic care sa ma afecteze.

      Momentan ma bate youtube-ul pentru blogger asa ca aveti aici link-ul spre melodie.

      Sa facem analiza lucrurilor tulburatoare din melodie:

  - "Oameni mei tot acolo in cartier, strazile, visele au ramas la fel"...multi o sa fredoneze aceste versuri si o sa se bucure de aceasta "realizare" a orasului. Dar de unde atata bucurie? Deja ma bucur sa aud ca sunt mii de "baietasi de cartier" care nu au nici o perspectiva de dezvoltare, nu percep posibilitatea evolutiei de la vertebrata bautoare de peturi de bere in fata blocului la o persoana in societate care sa stie o meserie si isi castiga painea. Pur si simplu nu poti sa o arzi toata viata in fata blocului. Cat despre strazi, plang si eu si masina mea, bucurandu-ma zilnic ca strazile sunt cu adevarat aceleasi de acum 10 ani. Si visele... Ooooo da.... Visele. Era o reclama la Ursus foarte buna in care zicea cam asa "Daca nu visezi, cum ai putea sa-ti transformi visele in realitate?". Cum sa prospere orasul nostru cand toti viseaza aceleasi lucruri? Bani, masini si calatorii in Saint Tropez (locatie despre care majoritatea cocalarilor nu stiu nimic, doar ca a fost Salam acolo).

  - "Din scoala 7 pana pe faleza" - Nu cred ca exista galatean care stie sa mearga si sa nu stie unde sau ce este faleza. Dat fiind faptul ca nu pot sa ma distrez precum majoritatea oamenilor, sunt putine localuri sau locuri din oras care imi pot oferi satisfactie, faleza cu siguranta nu este una din ele, mai ales ca vara este predominata de primate animalprint si de sapca'ntoarsa. Din punct de vedere biciclistic faleza din nou nu este cea mai buna alternativa, doar daca vrei sa-ti exersezi aptitudinile de slalom. Limitat de posibilitatile sale, orasul nu ofera multe locuri de plimbare, asadar faleza este si va ramane mereu populata. Si lumea se intreaba de ce plec cu bicicleta pe coclauri...

  - mai este o faza in care zice "mai rar pantaloni largi, mai nou costume", se vede ca nu a mai dat prin oras de mult. Moda raperas predomina din ce in ce mai mult si asta ma sperie, costume cam putine sau macar haine decente, umane. 

     Trecem peste melodie si ne gandim la viitor, unde din nou m-a marcat un citat : "Cei tineri nu stiu indeajuns de multe pentru a fi prudenti, prin urmare ei incearca imposibilui - si izbutesc, generatie dupa generatie" (Pearl S. Buck). Ca sa incerci ceva imposibil iti trebuie MINTE si un pic de nebunie, nu cum zic alti ca trebuie sa fii prost si batut in cap sa te apuci de ceva cu zero sanse de reusita. Problema cea mare este ca mintea tinerilor se scurge incet in chestii banale care le limiteaza perspectiva precum TV, manele, facebook si fotbal, 4 dintre cele mai daunatoare elemente moderne. Obsesia pentru acestea le limiteaza dialogurile care au in prim plan aceste subiecte, rareori sau niciodata vreun plan sau ambitie de viitor. 

     Scoala este buna, foarte contestata, dar in continuare buna. Acumularea de cunostinte generale in I-VIII si axarea pe o specializare in liceu si facultate ne ofera posibilitatea unei vieti mai bune. Eu nu am stralucit nici in generala, nici la liceu si poate ca asta mi-a permis sa vad lucrurile altfel, sa ma implic in diferite activitati ce mi-au schimbat total orientarile (nu sexuale) si sa devin ceea ce sunt. Tot aud faimoasa fraza: "pai nu vezi ca are 2 facultati si nu isi gaseste de lucru?", cea mai cretina fraza posibila. Daca persoana respectiva se duce si toceste toata ziua, nu interactioneaza, nu se afirma, termina facultatea si primeste o diploma, cu siguranta cineva o va angaja. Cei mai multi tineri de succes, in orice domeniu, au fost recoltati de pe bancile facultatii pentru ca au muncit si au atras atentia pesoanelor care trebuia. Dar deja am deviat de la subiect, poate in alta postare ma apuc sa vorbesc despre asta.

     Oricum, de ceva timp citesc blogul fratelui unui coleg de liceu in care scrie destul de bine despre oraselul nostru, puteti sa-i cititi articolele aici si aici. Va recomand cu mare caldura sa cititi ce a scris acolo.

Si Babele sunt oameni...

   Cam tarziu cu povestea, dar abea acum am dat si eu pe acasa mai mult de o zi. Oricum, daca am invatat ceva de cand eram mic, acel lucru este sa profit de toate ocaziile care se ivesc, asadar am ajuns de la Tulcea (postarea trecuta) la Vf. Omu. Planul a fost facut din tren cand ma intorceam de la Cluj si am fost sunat de colegi de la club: Juga, mergi? Desigur. In unele cercuri mi se spune Juga (spintecatorul), Jugarezz si alte derivate.

   Luni dimineata lumea pleaca la munca, noi ne dam cu bicla pe Omu'. Nesimiti domle. Plecati de dimineata din oras am ajuns in jurul orei 11 la inceputul urcarii spre Piatra Arsa dinspre Sinaia, in fata cabanei al carui nume nu l-am retinut. Am parcat masina, dat bicle jos si cai,cai ca nu e timp de stat.

   Urcarea este asfaltata pana la Piatra Arsa, deci viteza a fost acceptabila pentru plimbarea noastra. Privelistea este ceva de vis, mai ales pentru mine care as fi in stare sa ma holbez ore intregi la un simplu tablou. Pozele sunt nelipsite la un astfel de eveniment, majoritatea cu munti si cu colegii de pedala.

Dupa Piatra Arsa incepe adevaraciunea: piatra, nisip si pante frumusele.  De aici privelistea se distanteaza, intrand in campul vizual noi varfuri si creste impresionante. Aproape de telecabina de la Babele ploaia vroia sa ne dovedeasca ca se poate urca mai repede, dar ne-a iertat...pentru un timp. Nu stiu daca imi era intradevar foame sau cabana de acolo are intradevar o ciorba destul de buna, dar sunt destul de sigur ca ne-a dat putere sa avansam. Poza nelipsita cu baba si mai departe. (nu cea alaturata)

 
   

 Omu' nostru nu era asa departe, o ora de urcare pe bicla, dar ploaia a reusit sa se impuna. Dat fiind faptul ca m-am dat la urs cu mana goala, adica am plecat pe munte fara pelerina de ploaie, am ales sa cobor inapoi la cabana si sa ma delectez cu un ceiut caldut. Trei ne-am intors, doi au continuat. La cabana dadea reprize constante de ploaie, sus se impunea cu bucati de gheata, zic baieti.

   
     Dupa un moment de inspiratie un coleg de pedala, Mircea, a venit cu brilianta idee sa coboram la masina cat a stat ploaia. Geniala idee, am fugit de un mare viscol. Coborarea in sine merita si 3 urcari, portiunea off-road mi-a creat o senzatie placuta ca as sti sa cobor, sarind peste bolovani ca si cand ar fi fost niste pietricele. (eu fiind deseori genul care strange tare de frane sa nu abuzez prea tare de vale). Soseaua ofera din nou satisfactie, serpentine facute cu viteze impresionante de 50-60 km/h, masinilie neavand nici o sansa in fata mea pe coborare. (modest)

       La masina, vestitul Ciprian (vezi rublica ciclistilor) a scos din lada frigorifica un pepene...rece...curcubeu pe cerul gurii. Satisfacuti si satui ne-am urcat in masina pana la Sinaia, unde eu am coborat si baieti au plecat spre casa. Acea zi de luni urma sa fie doar inceputul aventurii mele. Povestea continua, dar intr-o noua postare. Cat mai curand sper.

Ca intotdeauna pozele facute de mine se vor regasi pe contul meu de Google+ si cele facute de alti pe contul de facebook al Clubului de Ciclism Galati.

 (foameaa)

Enisala Fortress 2014

      Daca tot m-am intors acasa am ajuns la decizia de a-mi dedica vara calatoriilor, cum era de asteptat toate includ bicicleta. Pentru micutul meu blog calatorie = postare noua, imi trebuie doar timp sa le scriu. Continuam. M-am intors si eu dupa 14 ore pe tren de la Cluj, am stat 20 de ore acasa si am fugit iar, directia Tulcea si a sa cetate Enisala.

     Enisala Fortress este un concurs de sosea organizat de Pelican Bike Tulcea. Ei il numesc concurs, eu l-am considerat mai mult o tura de socializare cu finalizare specifica locului: ciorba de peste adevarata.

    

(clasica poza de intrare in tulcea)

     Din moment ce am fost invitati de multe ori de pelicanul sef, Sorin, sa mancam o ciorba la el, am profitat de aceasta data si ne-am dus cu o zi inainte sa stam la el. Drumul catre Tulcea a fost infernal pentru mine (sau pentru fundul meu) deoarece nu ma urcasem aproape 3 saptamani pe bicicleta si am prins si o super caldura la ora 17 cand am trecut cu bacul. Odata ajunsi am facut clasica poza la intrarea din Tulcea. Dupa am inceput "dopingul", numai roze de tulcea (stiu ca e bere in paharul meu), suficient pentru Muti ca sa ia locul 3 a doua zi. Cred ca si saramura a avut ceva de spus, dar nu conteaza.

     

    Ziua cu numarul doi incepe fara dureri de cap (surprinzator) si ne pregatim de atac. Startul se da la iesirea din oras, dar pana acolo...piatra cubica...pe cursiera :(( Nu injurat in 6 luni cat am facut-o 20 de minute pe piatra cubica. Cum am spus mai sus, nu prea l-am considerat concurs deci nu mi-am dat sufletul pe acolo si m-am bucurat de dealurile dobrogei. Finish-ul a fost pentru mine ceva frumos. Cetatea Enisala este spectaculos pozitionata pentru a avea vizibilitate in toate directiile. N deal, V deal, S apa, E apa...ceva mirific. Ma simt destul de prost totusi ca nu o vazusem pana atunci si precum aceasta cetate sunt multe alte frumuseti in dobrogea care trebuiesc explorate, fotografiate si promovate. Concursul se finaliza sus la cetate, deci fiecare se intorcea acasa cum putea. 

    Chin... asta a fost drumul de intoarcere. Dar a meritat pentru ciorbita de peste delicioasa pe care am savurat-o, roze-ul simtundu-si din nou prezenta. Offf ce greu a fost. Dupa ce ne-am indopat am facut o baie in Lacul Ciuperca si ne-am minunat de frumoasele colori pe care le face fantana din mijlocul lacului. Sunt fericit ca am vizitat si eu in sfarsit monumentul din Tulcea de unde se vede orasul destul de frumos. 

     

(vedere de pe cetate)    
 

   Intoarcerea in Galati sa zicem ca a fost usoara si ca niste baieti cuminti ce suntem, unii cu neveste si copii, am ajuns acasa la ora 11. Baie. Mancare. Si somn direct sa recuperam. Urmeaza Vf. Omu ;)

Am pus eu niste poze pe aici, dar pe restul le gasiti pe facebuciucu' CCG-ului si cele facute de mine.

 (dus in gradina)

 (bajeti pe bac)

 (culori)

 (Tulcea de sus)

 (hidratarea e esentiala)

(saramura si roze)

Junior Summer University 2014

      M-am intors din hibernare (din nou), am terminat cu bacul, cu admiterile, asa ca imi reiau pozitia la tastatura. Dar ca sa am ce scrie trebuie intai sa calatoresc si sa va "gatesc" ceva. (foame de 2 noaptea). Povestea de astazi face referire la cele 2 saptamani petrecute in Cluj sau cum le numesc participantii "Cele mai tari 2 saptamani".

 

       Ce reprezinta Junior Summer University(JSU) ?

     JSU este un proiect al Organizatiei Studentilor din Universitatea Babes-Bolyai(OSUBB) ce are ca scop reducerea ratei abandonului scolar dupa terminarea liceului. Proiectul este dedicat elevilor de clasa a XI-a, ajuntandu-i sa se decida asupra specializarii si implicit a facultatii pe care o vor urma.

       Cum poate influenta JSU alegerea cuiva?

     Simplu. Prin 2 saptamani pline de activitati specifice studentilor. Inceputul proiectului reprezinta o vizita de 3 zile la toate facultatile din Universitatea Babes-Bolyai(UBB) unde decanul facultatii tine o prezentare cat mai atractiva pentru elevi prin care sa le starneasca interesul. Fiecare elev s-a inscris la o anume facultate cand si-a aratat interesul pentru proiect. Astfel, dupa primele 3 zile urmeaza o saptamana de cursuri tinute chiar de profesorii facultatii respective.  La final sunt pregatite 2 zile de sesiuni si o zi de training-uri pe diferite teme.

      Distractie? Este si "dînsa" cu noi.

   Ooooo...si ce distractie. Cum am mai spus programul era destul de plin. Ziua cursuri, seara petreceri. Aproape in fiecare seara a fost organizata cate o petrecere pentru participanti deoarece Clujul nu doarme niciodata, deci noi de ce am face-o? Viitori studenti au fost cazati la camin unde muzica canta non-stop, deci practic plecam de la o petrecere la alta.  Proiectul are si o latura sociala, aduna elevi din toate colturile tarii. Ca sa imbine distractia si socializarea organizatori au impartit participanti pe case (gen Harry Potter), fiecare casa numara 46 de oameni, 5 case au fost. Partea distractiva a fost ca fiecare casa trebuia sa-i dea provocari celeilalte si cu siguranta nu au fost provocari prea normale. Provocari creative, interpretate si mai creativ si original de casa care trebuia sa le execute. Daca tot am precizat de aceste case mentionez ca s-a organizat si un treasure hunt in aceeasi formatie. In ultimele zile distractia finala a fost Waterslide-ul, care a fost facut chiar in campus cu multa ingeniozitate, apa si fairy de vase. Senzatia majora a fost masa de cso-cso sau fusball, cum vreti voi.

     Organizare:

   Cum am spus si mai sus proiectul a fost organizat de OSUBB impreuna cu membri sai si cu cativa voluntari. In calitate de participant de anul trecut, anul acesta am aplicat ca voluntar si am devenit coordonator. Participantii au fost organizati intai pe facultati si dupa pe case. Fiecare facultate avea 2 sau 3 coordonatori (in functie de programele unora de munca), la fel si casele. Coordonatori pe facultati isi asuma responsabilitatea asupra elevilor inscrisi acolo, chiar daca sunt majori. Pentru a pleca in afara campusului orice participant avea nevoie de acordul coordonatorului.

      Facultatea de Studii Europene

   La aceasta faculta am fost coordonator si tot pe bancile acesteia imi voi petrece urmatori 3 ani. Alaturi de mine au fost inca 2 coordonatori si 14 participanti. A fost foarte fain sa stau cu oamnei din diferite orase, cu diferite obiciuri, dar totusi cu multe lucruri in comun. Mi-a parut rau ca nu am petrecut suficient de mult timp cu ei, dar totusi am reusit sa ma atasez de fiecare dintre ei. Ii astept oricand pe la Galati sa bem o bere impreuna.

      Vreti si opinia personala?

    No bine. Faptul ca am fost participant si coordonator imi ofera posibilitatea de a face diferenta. Cu siguranta este cu mult mai obositor sa fii coordonator, mai ales si pe facultate si pe casa cum am fost eu. Anul acesta nu am apucat sa cunosc prea multi paticipanti ci doar de la facultatea si de la casa la care eram coordonator, spre deosebire de anul trecut cand cunosteam aproape pe toata lumea. Distractia zic eu ca e egala in amblele pozitii, mancarea la Toskana la fel de "buna" si bautura cam tot in aceleasi proportii.

Promit ca o sa pun si niste poze si filmari, să vază tătă lumea cum fu, dar intai sa le primesc si eu.

Rubrica ciclistior

         Initial am vrut sa scriu despre Promenada Biciclistelor sau despre Micul Biciclist, dar ulterior mi-am dat seama ca desi sunt facute sub tutela Clubului de Ciclism Galati deseori o singura persoana este "manager de proiect" si coordoneaza tot. Acea persoana coordoneaza echipa cu care se va desfasura activitatea, responsabilitatea acestei persoane fiind sa indrume si sa dea un exemplu echipei. La finalul activitatii acesta isi va spune opiniile si va accepta orice fel de feedback.

   

         Astazi il voi prezenta pe Ciprian Lipsa, membru vechi si activ al clubului. El a fost prezent pe podium putin timp, iar cand era in cea mai buna forma s-a intamplat un nefericit accident. O fractura la mana i-a permis un an de stat pe tusa. Aceasta pauza i-a oferit ocazia sa se implice mai mult in activitatile clubului si sa elaboreze altele noi. 

(fomila)

        Numero uno: Prima activitate a fost inspirata din intamplarile din spital si aici ne referim la carucioarele din dotarea sectiei de Ortopedie. Asa cum este prezentat si pe site-ul nostru aceste carucioare erau intr-o stare deplorabila, doar doua putand fi folosite, dar si acestea pe pana. Fiind o activitate a clubului "mana de lucru" a venit din partea membrilor, fiind o ocazie buna pentru cei care nu stiu sa faca o pana sa mai exerseze, dar camerele, cauciucurile, spitele, etc costa bani. Tot Ciprian a gasit acest sponsor, SC Kinetech Industry SRL si a vorbit cu directiunea spitalului pentru a putea face posibila aceasta actiune. Dupa actiune sectia respectiva s-a ales cu 5 carucioare in stare perfecta de functionare.

       Cea de-a doua activitate a fost Micul Biciclist, dupa nume se poate realiza ca a fost un concurs pentru copii. Acesta a fost organizat la scoala 29 si a fost un real succes dupa parerea mea. Desi la fata locului au fost membri clubului sa-i indrume pe copii( pe acasta cale as vrea sa le si multumesc), aici tot Ciprian a depus cea mai multa munca precum cautarea sponsorilor, discutii cu directiunea scolii si stabilirea detaliilor esentiale. Alaturi de el a muncit mult si Muti (Calinovschi George), dar pentru el urmeaza alta rubrica. Din nou la activitate, copii au fost fericiti, indulciti de Tapu Carpatin si premiati. Anul viitor speram sa refacem aceasta activitate si sa atragem cat mai multi copii.

            Promenada Biciclistelor este a treia actiune, desi nu a fost tocmai ideea lui, ci este chiar la a 2-a editie, totusi merita sa o postez in palmaresul lui pentru munca depusa. Acesta promenada este dedicata femeilor si incearca sa le puna in evidenta fumusetea lor si frumusetea mersului pe bicicleta. Normal trebuia sa aiba loc mai devreme, dar inundatiile de pe faleza ne-au incurcat planurile. Pentru aceasta actiune tot Ciprian a gasit o mare parte din sponsori, iar fara el nici nu cred ca mai avea loc anul acesta. Urmand sa se desfasoare Duminica 29 iunie la ora 11:00 la Zid/Elice.

(poza de anul trecut)

Las doar 3 activitati momentan deoarece sunt cele mai recente, desi in activitate sa la club si-a adus aportul la mult mai multe. Daca am ajuns si aproape de final as vrea sa profit de situatie si sa mai invit odata toate doamnele si domnisoarele la Promenada Biciclistelor care se va desfasura Duminica 29 iunie ora 11:00 la Zid/ Elice. Va asteptam cu drag!

 (campionul in actiune)

Printre lucrurile pe care le-a facut pentru club a fost si munca voluntara pentru amenajarea traseului GXC si marcarea sa inainte de concurs.

3 zile far' de semnal

       Sambata s-a organizat la Luncavita un concurs de ciclism "Explorer MTB Chalenge". Eram hotarat sa merg la el in calitate de bautor de bere si sa raman cu cortul, dar lucrurile au luat o intorsatura diferita. 

  

        Vineri pe la 2 ajung la magazin sa-mi pun lichid in roti. Aici ma gasesc cu Ciprian Lipsa care imi zice ca cei de la echipa Drink Team (va dati seama ce oameni sunt in echipa, super tari) au trecut cu bacul si s-au cazat la locul startului. Asadar mi-am luat concediu cu o zi inainte, am facut bagajele repede si ma avant cu bacul de 6 jumatate spre Luncavita, de fapt Cetatuia. Am mers usurel cu bagaj in spate si am ajuns repede zic eu. Baieti erau pe treaba, corturi montate, muzica se proba, berea in toi, ce sa mai, incepea distractia. Eu imi luasem cu mine doar saltea izopren si sac de dormit, cort nu, asa ca somn intr-un cort fara un perete ( aer curat ). 4 ore de somn mai odihnitoare decat 10 acasa si, surprinzator, fara tantari, chiar daca eram afara. Prezenti au fost si niste "taietori de lemne", care au "muncit" toata noaptea. Faza serii a fost introducerea unei saltele de 2 persoane umflata, in cort, in incercarea mea de a filma m-am filmat singur, de fapt era bezna si nu se vedeau decat 2 luminite.

   

    In ziua concursului, Sambata, eram in picioare la 5 si incercam sa facem cafea, desi eu nu beau cafea. De la trezire i-am spus lui Țuri (Ion Boncea), organizatorul competitiei, ca daca are nevoie de ajutor sunt acolo, dispus sa muncesc. Intotdeauna la un concurs se gaseste ceva de facut, asadar am ajuns din bautor de bere voluntar. Eu am fost inchizator de traseu impreuna cu Badie (Nea Panaite, spulptorul), asta inseamna ca m-am dat si cu bicla in ziua respectiva. Ciorba de peste a fost buna, dar falosea a fost fenomenala, de tuica nu mai zic ( probabil o sa apara poze compromitatoare cu mine din cauza ei, dar asta e, riscul meseriei ). Organizare a fost si ea spectaculoasa, premiile pe masura baietiilor de pe podium, vuvuzeaua a fost si ea prezenta sa agaseze pe toata lumea. Organizatori s-au gandit sa incante publicul ramas cu un foc de tabara, care a mocnit mult timp, pe cand lumea facea dansuri tribale in jurul lui. Ca intotdeauna, am fost furat de pesisaj si am nimerit cortul mai devreme decat trebuia, oferindu-le camarazilor ocazia sa ma filmeze. 

( aceste fete frumoase au turnat lichidul vietii in pahare)

(ce a ramas din foc)

      Duminica a inceput cum nu se poate mai bine, cu un gratar, bere si fursecuri ( ordinea este aleatorie, adica care imi cadaea pe mana ). Nu puteam sa plecam acasa cu mancare, deci trebuia s-o terminam. Pentru ca-mi place sa fiu master chef eu am facut gratarul, dar ceva parea ciudat in peisaj, ceva lipsea. Cu siguranta ca mi-am dat seama si ce lipsea din peisaj, CORTUL MEU, baieti mi-au luat luat cortul si l-au dus pe malul paraului care trecea pe acolo. Ma bucur ca nu l-au luat cat timp eram eu in el.

(facem reclama)

        Nu vreau sa intru in prea multe detalii si sa plictisesc lumea, asa ca am rezumat cat am putut. Cat despre titlu, acolo nu era deloc semnal, de fapt era o liniuta pe vodafone daca stateai pe loc, preferabil pe o piatra. Nimic mai frumos decat natura fara telefon. Poze am sa mai caut pe la colegi, desi primesc amentintari ca ar fi cam compromitatoare pentru mine.

 (fericiti domle')

 (miss Explorer)

 (una normala)

 (I love cookies!)

(3 lei poza cu mortul)

(cortul meu langa parau)

III: Lepsa - Galati

      M-am invatat minte dupa prima seara si m-am echipat corespunzator pentru a nu-mi fi frig in timpul somnului deoarece noaptea se lasau temperaturi destul de joase. Daca nu ati vazut nicodata ursul cum iese din barlog delectati-va:

     Ziua incepe din nou cu un mic dejun sanatos, sa ne tina in drumul spre casa. Pana la la ora 10 cand am estimat plecarea ne-am facut siesta, am strans incet incet din lucruri si dupa ce si-a facut aparitia familia lui Calin ca sa punem bagajele eram aproape gata. Zona curata, exact cum am gasit-o, doar 3 pietroaie in plus :D

    Plecarea noastra a avut loc la 10:30, am salutat cu o dorinta de revedere locul unde am campat si ne-am pus la drum, izvorul cu apa rece fiind prima oprire. Apa avem, chef avem, burta plina este, atunci sa inceapa urcarea. Pana la Galaciuc urcarea a fost destul de usoara si presarata cu multe portiuni in care se puteau admira Muntii Vrancei. De la Galaciuc pana la Barsesti o coborare contiuna, placuta de la cap la coada. Satul Barsesti ne intampina cu un muzeu destul de interesant, Muzeul Obstei Barsesti "Radacina Vrancei", cu masina niciodata nu l-am observat. Aici am facut cunostinta cu strabunicii.

   Drumul pana la Focsani este o continua coborare, tot fals platul din prima zi ne-a ridicat media cu mult in drumul spre casa. Nori nu ne-au lasat deloc in pace, ne prindea cate un norisor, ne uda putin, iesea soarele si tot asa pana la Focsani. Opriti la Carrefour-ul de pe centura am servit o ciorbita buna buna de tot in timp ce ne adaposteam de ploaie. Ia dat bine vreo 10 minute, noi desigur ca ne-am speriat putin, dar dupa ce am iesit din oras drumul era din ce in ce mai uscat, la un moment dat soarele ni se alatura din nou. (Costel mananca "safe")

   Ne apuca eroismele pana la Nanesti si o tinem numai in 27-30 km/h, de aici un vant napraznic din fata ne domoleste. Apar in sfarsit durerile, baieti se inmoaie putin, pe mine ma ustura partea dorsala (curu' adica), Geo e in continuare de neclintit. De la Hanu Conachi ne-am miscat incet, cu palavrageala, sange din nas, masini multe, veste reflectorizante, tot tacamul. Desi ne-am intins mult am ajuns in oras la 21:10. Am incercat noi sa facem poze la intrare langa pancarda cu Galati, insa intunericul nu prea a fost deacord (si nici cainele mort care era exact langa pancarda).

     Ca sa facem relatia incipit-final am facut si poza de ajuns acasa exact in locul de unde am plecat. In final nu pot spune decat ca a fost o super aventura, o alegere mult mai buna pentru mini-vacanta de 1 mai decat mersul la mare. 

(cui ii trebuie calitate?)

Pozele lui Geo din ziua trei le gasiti aici. Si dupa cum am promis am urcat si pozele lui Calin chiar aici.

Acum sa facem totalul: 340 km, 20 km/h media de viteza, 17 ore de pedalat in 3 zile. Nu am resetat kilometrajul dupa fiecare zi, l-am lasat sa inregistreze. 

Ziua a doua: Cheile Tisitei

      Prima postare a fost scrisa cam repede si am uitat cateva detalii, cum ar fi faptul ca la plecare Geo a scos 3 stegulete: 2 cu steagul romaniei si unul cu steagul UE. Abea in momentul acela mi s-a aprins beculetul ca puteam sa iau si eu steguletul de la club, i-am batut la cap pe ceilalti tot drumul cu acel steag.

Sa revenim la oile noastre!

     Prima noapte a fost destul de frigut si totusi am tras un somn extrem de odihnitor. Oare sa fi fost vina sunetului raului si al pasarelelor sau a aerului curat de munte? Trezirea a fost frumoasa, naturala as spune, mai ales cand iesi din cort si vezi asa ceva:

      Nimic de zis, locatia e perfecta. Micul dejun apare in scena si ne umplem stomacelul cu supa la plic :D. Scoatem bicicletele la pascut si imi dau portbagajul jos sa fiu usor ca o pana in plimbarile din ziua de relaxare. Poza cu supa, cort, ciclist si berula.

Desigur ca al meu cort este cel mai dezordonat. Ca intotdeauna.

Si inca era curat cand a fost facuta poza :D

      Langa noi statea tot un tecucean pe care l-am rugat sa se uite la corturile noastre cat timp noi cutreieram cheile. Am pus o brida la "usa" cortului, nu oferea mare protectie, dar puteam sa vad daca a umblat cineva. Plecam din tabara si ne facem aprovizionarea cu apa de la un izvor. Multe cadre cu natura urmeaza, fotografii sunt in continua activitate. Servim si o poza de grup si apoi intram pe chei. Numarul biciclistilor prezenti este in continua crestere, un lucru bun. 

     De multi ani ma duc la Lepsa, dar niciodata nu am intrat pe chei. Nici acum nu am apucat sa ma bucur pana la capat. Inca de la inceput am fost "speriati" de diferiti oameni care la vederea noastra cu bicicletele ne spuneau: "Nu se poate", "E imposibil sa treceti cu bicicleta". Totusi ne-am incumetat sa mergem. Ajunsi pana la un punct in care a fost o avalansa de pietre, am lasat bicicletele cu Geo si noi 3 am plecat mai departe la picior. Desigur ca acele parti imposibile erau niste pietre mai mari pe care le treceam si daca aveam coburile pe bicicleta. Nu ma mai iau dupa burtosi cand imi spun ca e periculos! 

    Mult din chei nu am facut, sa zicem 4 km. Chiar si asa distractia a fost pe masura, la un moment dat ne-am catarat pe o portiune abrupta de pamant si am intrat in barlogul ursului. Atentie! S-au gasit urme de laba!

  Pranzul a fost savurat la un restaurant in Lepsa, o ciorbita buna buna de tot. Ne-am relaxat la o bere, am facut cumparaturile pentru gratarul de seara si cand ne asteptam mai putin un norisor negru a iesit la iveala si ne-a racorit putin. Soare torid 10 minute mai incolo.

    Ce rost ar avea sa avem un rau langa noi daca nu ne balacim in el? Dupa ce am fost in padure sa adunam lemne pentru foc si am adus niste bolovani drept scaune am reusit sa profitam in sfarsit de apa raului Putna. Desigur ca si aici am reusit sa fac o poza cu postura care ma facut celebru. Bronzul meu de ciclist si burtica mea sunt oarecum vizibile in poza asta.





   Ziua se termina cu un gratar "nazist" si o bere servita langa un mic foc mai mare. Am fost vizitati si de niste caluti foarte prietenosi. Alta familie venita cu rulota aveau un iepuras alb legat cu o ata. Poza maine.


     Stingerea s-a dat putin mai tarziu, doar putin, adica pe la 22:00. Setul cu numarul 2 de poze ale lui Geo le gasiti aici. Sper sa pun si eu curand pozele de la Calin pentru a va putea delecta cu mai multe peisaje. Revin cu link in postarea cu numarul 3 ;)

O seara buna!