Iarna

        De cand ma stiu iarna a inceput in decembrie si legea noastra ne impune sa avem cauciucuri de iarna la masini inca din noiembrie, dar totusi la noi in tara autoritatile si soferii sunt luati prin surprindere. Dupa cum bine stiti au inceput ninsorile in nordul tarii urmand sa ajunga si la noi, desigur ziarele locale vor fi pline de aceleasi baliverne ca in nord "Mii de soferi au fost luati prin surprindere de o ninsoare abundenta, autoritatile locale au fost deasemenea nepregatite urmand sa dezapezeasca drumurile in urmatoarele inspe mii de zile".

 

        Zilele ce urmeaza vulcanizarile vor inregistra noi cifre de care nu au auzit vreodata deoarece multi isi vor schimba cauciucurile pana vineri cand se anunta zapezi si in judetul Galati. Totul e facut ca la romani, in loc sa previna ei asteapta sa vina iarna, o saluta si dupa isi fac griji ca nu au cauciucuri, grav. Mai grav este ca inca suntem in stadiul in care multi nu stiu daca trec iarna cu bine. Speram ca in viitor iarna sa nu mai fie vazuta precum "cele 3 luni de supravietuire" ci doar un anotimp banal care vine si trece.

        Cam atat pe ziua de azi. Echipati-va corespunaztor, vine iarna!

Hip-hop

      Luam o secunda pauza de la bicicleta si ajungem in zona personala, ajungem la formarea caracterului meu, la crearea unei persoane in societate si nu a unei legume. Ce pot spune, de mic nu am fost vreun golan, fumator sau dependent de orice drog, dar acest gen de muzica m-a salvat, m-a salvat de la o viata mediocra in care sa cred tot ce mi se serveste prin intermediul mass-media.

     

     In clasa a VI-a ascultam si eu manele, recunosc, nu mi-e rusine sa o fac, dar in paralel ascultam si Parazitii, care erau total in opozitie. Incepand cu a VII-a am inceput sa dau de artisti precum La Familia, Bug Mafia (care erau cele mai cunoscute la timpul acela), ulterior la liceu am pornit pe ruta hip-hop-ului undergound descoperind alti artisti : Cedry2k, CTC, Nimeni Altu, C.I.A, Haarp Cord, Bitza si multi alti.

  

     Hip-hop-ul este o miscare culturala in care se incadreaza: muzica rap, breakdance-ul, streetdance-ul, grafitti-ul, stilul hainelor largi si a sepcilor fullcap. Sa nu intelegeti gresit, nu toti cocalari cu haine largi si sepci intoarse sunt rapperi, rap-ul vine din suflet, nu din "țoale".

      Desi nu scriu sau ma imbrac asemeni lor imi place sa cred ca sunt putin rapper. Nu am incercat sa scriu vreo melodie, pentru asta as avea nevoie de niste amintiri mai mult sau mai putin dureroase, care sa ma inspire si sa creeze relatia dintre om si muzica. Aceasta relatie este importanta pentru transmiterea mesajului.

      Artistul cu cea mai mare influenta a fost Cedry2k avand unele dintre cele mai profunde mesaje cum ar fi: 

"Ca degeaba citesti mii de carti, vezi mii de filme

 Daca nu treci totul prin propriile filtre

Revolutia inseamna educatie

Sau acumulare, stocare si procesare de informatie"

      Multi nu prea inteleg partea cu procesarea, acestia merg pe vorba "Crede si nu cerceta". De asta vedem la tembelizor doar Bianca Dragusanu si cine naiba mai apare pe acolo. Daca toti am inchide televizorul la aparitia acestor "vedete" media IQ-ului pe tara ar creste instant.

     Desigur si Rock-ul cu toate subcategoriile lui sunt la fel, acelasi mesaj, alt fundal sonor. Omu' de rand nici nu apuca sa auda si zice: "Inchide ma cacatu' ala."

    In incheiere vreau sa va recomand sa ascultati cateva melodii de la artisti enumerati mai sus si sa-mi spuneti daca v-au trezit interesul sau macar v-au atins cu vreun vers. 

Viarna

       Este un desen animat la televizor "Phineas si Ferb" in care acestia doi sunt niste copii geniali si inventeaza zilnic cate ceva. Intr-o zi au facut o combinatie dintre vara si iarna si au numit-o "VIARNA". Cred ca e cel mai bun si capabil cuvant sa caracterizeze ziua de azi.

   
      Pentru mine tura de astazi a inceput cu o pana, de unde a rezultat si intarzierea mea la tura. Dupa ce am tras mai tare sa-i ajung pe ceilalti, spre norocul meu acestia erau opriti undeva si faceau poze cu baieti topaitori.

      Dupa cum observati si in poza nu sunt un prea bun saritor. Si mai puteti observa lipsa pantalonilor lungi, chiar asa de cald a fost, mai ales la soare unde erau aproximativ 15-16 grade. Canicula!

       Tura de astazi a fost una usoara in jurul combinatului siderurgic Galati, organizata de baieti de la Bike Works. Ca si majoritatea turelor organizate de ei, aceasta a fost una de plimbare, poze si voie buna. S-a mers intr-un ritm sustenabil de oricine. Gasca a fost destul de mare, 12 persoane, un numar destul de mare avand in vedere faptul ca multi si-au pus bicicleta in cui pe timp de iarna.
     
        Incepand cu startul, continuand pe drum, cat si la berea de final gasca a fost plina de veselie, exact acesta fiind si scopul turei de Duminica, sa ne scape de stresul acumulat in timpul saptamanii. Am observat asta recent si vreau sa fie in fiecare Duminca cate o tura de plimbare pentru toata lumea,  daca nu voi organiza eu cu cei de la Clubul de Ciclism Galati sigur  o vor face cei de la Bike Works, asadar dati follow la cele 2 pagini si stati cu ochii pe facebook.
   
       Acum, toata lumea stie ca o poza face cat o mie de cuvinte asa ca va las sa va delectati cu cateva poze de pe traseu.

 Baieti astia stie sa sara.

 Silviu a spus ca fiecare ia ce prinde din bicla lu' Coliba: "Eu vreau furcaaaaaa"

 No, da buna-i berea.

      Draw me like one of your french girls.

Cunoaste cineva acest omulet?

Ho ho ho

       Se spune ca un zambet poate imbunatati ziua cuiva, pe principiul acesta am mers cand am organizat in primul an Ciclomosul. Pentru cine nu stie Ciclomosul este o plimbare cu bicicleta in care toti participanti sunt imbracati in Mos Craciun. Asadar timp de 5 zile, de pe 20 pana pe 25 decembrie, am iesit seara de seara sa le uram oamenilor "Sarbatori fericite!". Este al treilea an in care Clubul de Ciclism Galati organizeaza aceasta activitate, ani precedenti numarul de participanti variind intre 2 si 5 biciclisti in fiecare seara. A fost mai greu la inceput, dar oameni ne-au observat si ni s-au alaturat, ajungand sa fim minim 10 persoane in fiecare seara si  sa atingem un numar maxim de 21 de mosi.

      Multi m-au intrebat ( si nu doar la aceasta activitate) "Dar de ce faci asta? Te platesc?, raspunsul la prima intrebare este variat deoarece am mai multe motive, de exemplu:

 - imi place sa vad zambetele pe buzele oamenilor;

 -  ma distrez de minune cand sunt cu bicicleta si cu colegi de pedala;

 - o fac sa vada lumea ca bicliclisti din Galati nu isi pun bicicleta in cui doar pentru ca sunt grade cu minus in termometru ( la momentul acela asa erau);

 - un alt motiv ar fi si promovarea Clubului de Ciclism Galati;

      Lista poate continua, dar lasam atat.

 Si NU! In nici un caz nu sunt platit, nimic din ce am facut in cadrul clubului nu a fost platit, doar voluntariat si proprie initiativa.

(un copil fericit)

    Povestea in sine nu este asa de complexa deoarece in fiecare seara am facut acelasi lucruri: pedale, poze si ho ho ho. In fiecare seara aduceam zambete pe buze, faceam poze cu oricine ne cerea si  eram claxonati ( de aceasta data eram claxonati sa fim salutati/ filmati/ pozati, deobicei cand auzi un claxon pe bicicleta este urmat si de o injuratura, dar e cu totul alta poveste). Desigur am intalnit si oameni care ne-au injurat, insa nu ne-am complicat sa raspundem, stiti cum se spune "Nu te pune cu prostul ca are mintea odihnita".

               Acum sa prezentam si invitatul special, catelusul nostru.

     In prima seara ne-am oprit sa facem poze si colegi mei au inceput sa se joace cu un caine. Ne punem in miscare si vedem cainele cum ne urmareste, "Cat poate sa alerge.", spuneam noi, dar s-a dovedit ca acesta urma sa ne devina camarad. In fiecare seara noi ne opream pe platoul de la Sala Sporturilor, de unde fiecare pleca la casa lui. Catelusul ramanea acolo, il gaseam a doua zi si incepea din nou alergarea. Din pacate am uitat sa-i punem un nume, dar poate ne regasim si la anul.

     Am incercat sa rezum cat mai mult povestea deoarece ar fi fost mult de scris. Oricum am avut mai multe idei pentru aceasta activitate, din pacate nu mi-am concentrat toata atentia asupra ei. Anul viitor vom merge din nou, mai multi, mai galagiosi si mult mai "gatiti". 

  Aceasta nu este neaparat o povestire, ci mai mult prezentarea unei ideii care de la an la an devine mai atractiva pentru oameni.

Multumesc pentru vizualizare! Va astept comentariile sau criticile in rubrica dedicata.

Acum va las sa va mai delectati cu cateva poze.

Marea ne cheama

Runda II

      Mi-a placut impactul care l-a avut primul meu mesaj asa ca revin cu o mica mare povestioara, despre 3 baieti in colanti, cum ne numeste o prietena, care au strabatut taramurile dobrogene pana au dat de apa. 

     Sa incepem frumos cu:  A fost o data o zi de vara  (data este necunoscuta si nesemnificativa) in care am plecat impreuna cu 2 prieteni biciclisti, cu Cristi si Muti, sa vedem ruinele fortaretei de la Enisala, dar caile noastre urmau sa apuce pe alte meleaguri. Plecati din Galati destul de devreme ca sa evitam soarele pranzului am ajuns destul de repede la Nifon. Aici dupa o serie de poze si o alimentare corespunzatoare Cristi ne arunca o o firimitura de prajitura numai cat sa se faca pofticiosi:

- "Baieti dar ce ar fi sa mergem noi la mare si sa sunam un prieten sa vina sa ne ia?"

   

     Noi am inghitit-o, am digerat-o si mai asteptam. Deja ne vedeam pe malul marii cu o bere in mana, chiar daca mai aveam 140 km de parcurs. Acolo pe loc Cristi a sunat 2 prieteni care nu puteau sa vina. Visele noastre erau naruite, asa ca am continuat drumul initial, care era comun pana la Ciucurova unde se impart drumurile stanga Tulcea, dreapta Constanta, asa ca am zis sa mai facem o incercare. In acest sat al carui nume il uit mereu (Ciucurova, gasit pe google maps :D) Cristi gaseste persoana potrivita ca sa vina sa ne ia, sotia sa Ramona care se plictisea acasa.

     

 


    Cartile au fost facute, acum urma drumul, care la ce entuziasmati eram nici nu l-am simtit, vantul a fost favorabil, tot pachetul.

 

      Acum finalul glorios, vedem Navodari, intram, ne bucuram, matul ghioraie si Muti spune ca stie el un restaurant cu mancare foarte buna, "Bine mosule". Dupa ce ne-am invartit 20 de minute in cerc cautand restaurantul l-am gasit (era in interiorul cercului). Mancare buna, bere buna, acum trebuie sa finalizam ce am inceput adica sa gasim....

MAREA

Trei temerari ajunsi la mare din greseala, visul ni s-a indeplinit, sa bem o bere si sa mancam hamsii pe malul marii alaturi de caluti nostri. ACUM sa nu credeti ca suntem singuri care au parcurs aceasta distanta, au mai fost inaintea noastra, de exemplu cei doi temerari Ilie Alexandru si Florin Marza care au facut drumul dus/intors pe bicla, dar cu o zi de odihna acolo. Il salutam si pe temerarul care a plecat de unul singur Mircea Marin, inspirat de povestile noastre a vrut sa vada marea si Cheile Dobrogei, si a reusit. Respectele mele!

In incheiere vreau sa va multumesc pentru ca ati citit pana la capat si stati cu ochi pe blog pentru ca o sa mai urmeze alte povestiri.


Update: Am gasit mai multe poze.

(prima oprire)

(bicicloantele)

(frumos pe plaja)

(asta-i pofta ce-am poftit)

Start

     Daca tot este un blog atunci sa incep si eu frumos prin a ma prezenta, numele meu este Diaconu Gabriel si locuiesc in Galati. As putea spune despre mine ca sunt cea mai vorbareata persoana pe care o cunosc, lucru pe care prieteni mei il pot confirma cu usurinta, deasemena sunt si foarte energic, sociabil, dornic sa experimentez lucruri noi... si lista poate continua (deobicei avem o parete foarte buna despre noi insine). Sportul, fie el recreational sau de performanta, a avut mereu un loc aparte in inima mea, de mic copil am trecut prin majoritatea sporturilor, intorcandu-ma in final la prima dragoste, bicicleta, care de la 4 ani mi-a fost mereu alaturi. 

      Pentru ca nu vreau ca primul meu post sa fie un roman mai prezint cateva aspecte ale blogului si inchei:

 - acest blog nu va fi exact tipul de blog clasic in care sa zic ce-am mancat azi si sa mai pun si poza, nu va fi asa, va asigur, dar voi scrie foarte mult despre turele de bicicleta pe care le voi face, despre evenimente sau intamplari din viata mea, mai mult sau mai putin amuzante, legate de starea din ziua respectiva desigur.

 - probabil nu voi scrie zilnic: din lipsa de timp, chef sau de subiecte, scuze sunt multe.

 - comentariile sunt deschise si chiar va rog sa comentati ca sa stiu daca are rost sa-mi omor timpul astfel. 

     P.S.: Pana si titlul este legat de bicicleta, deoarece startul intr-o competitie este unul dintre cele mai importante momente. Orice lucru incepe cu un pas si se termina in alergare.