marți, 25 martie 2014

Ora pamantului

      Asa cum zice pe acest site se apropie ora pamantului, o initiativa destul de indrazneata, dar totusi mica. Intradevar daca ar inchide toti lumina timp de o ora si ar iesi afara sa priveasca cerul fara pic de poluare luminoasa cred ca totul s-ar face un pas spre bine. Stiu ca treaba este putin subiectiva, dar eu as privi cerul toata noaptea, mai ales undeva in pustiu unde sunt vizibile toate stelele.

      Totusi o ora pe an este doar o amagire, schimbarea trebuie sa vina de la noi. Daca tot blogul meu este despre ciclism hai sa fac si o legatura directa. De cand m-am apucat de ciclism, mai serios zic eu, am explorat munti, campii, dealuri, etc, concluzia mea fiind una deja cunoscuta de multi, dar nu si de mine pana la momentul respectiv si acela ca facem prea mult rau pamantului. Aceasta perioada de inceput a fost acum 3 ani, cand aruncam toate gunoaiele pe jos si as fi stat cu luminile aprinse din toata casa daca nu ar fi fost tata sa le inchida. De 2 ani nu am mai aruncat nimic altundeva in afara de cos si totusi nu e de ajuns, inca ma simt prost, poate pentru faptul ca nu am plantat sufienti copaci pana acum sau pentru ca nu am mers la destule actiuni de ecologizare. Tarziu mi-am dat seama de asta, insa mai am timp sa ma revansez, la fel si voi. 

     Totul este destul de simplu:
- planteaza cat mai multi copaci;
- nu ezita sa participi la actiuni de ecologizare;
- oricat de departe este primul cos de reciclare, tine gunoiul in mana pana acolo;
- mai lasa masina acasa, mergi pe jos, cu bicicleta, cu rolele;

 Sunt multe lucruri pe care am putea sa le facem sa ne protejam mediul inconjurator si totusi nu incepem cu nimic.
 O poza mai reprezentativa ca asta nu cred ca puteam sa gasesc ;)

luni, 24 martie 2014

Alearga de ziua ta

     Ziua de ieri a fost una de depasire a recordurilor, la alergare desigur. Cu ocazia zilei lui de nastere, Marius Buricea a organizat o alergare in gradina publica. El a facut cinste cu glucoza, banane, apa, biscuiti, suc si cu o portie buna de distractie. Participanti au depus si ei o donatie care a ajuns la Asociatia pentru Parinti si Copii cu Autism.

     Deci sa incepem cu ora 9:00 cand s-a strans gasca la intrarea in Gradina Publica. Poze,poze, poze, a curs cu poze. Dupa ce ne-am pozat bine s-a dat startul. Specific ca o tura avea 1 km. Primi 3 km grupul de aprozimativ 30-40 de persoane a fost compact, dupa a inceput sa-si faca simtita prezenta antrenamentul. Pana la kilometrul 17 am alergat impreuna cu grupul si am facut o pauza, tot la aceast km s-a oprit si un prieten, Muti. Beau, mananc, conectez mp3-ul si plec mai departe.
 
     De aici incepe alt capitol, unul bazat pe ritmul impus de muzica. Pe scurt, am alergat singur. 9km a durat acest capitol, pana cand am trecut de pragul de 25 de kilometri. La km 26 ma gasesc cu doamna Flori, o "tanara" alergatoare in varsta de 47 de ani. La acest numar de kilometri monotonia nu este ceva de dorit, de aceea ii multumesc pentru companie. Sa va zic ceva despre Flori, este o femeie cu o prezenta continua la maratoanele din tara,din cate am inteles eu. Nu stiu prea multe despre dansa, dar pana acum nu pot decat s-o respect pentru ce face si sa-i urez succes in continuare!

    De la 31 pana la 41 km a fost o lupta continua, durerea fiind mereu prezenta. Partea buna este ca m-au durut muschi si nu articulatiile. Ma simteam asa de bine si mandru de mine cand am terminat, satisfacandu-ma cu niste pahare de cola.

    In final totul a fost bine, chiar daca nu ma asteptam sa termin distanta si mai ales cu o medie de viteza destul de mare, zic eu. Mi-a placut la nebunie sa alerg alaturi de prieteni si sa-mi intrec limitele. Acum vreau sa le multumesc spectatorilor si doamnelor de la punctul de alimentare care ne-au asigurat bautura si mancarea necesara si desigur pentru motivare. Avand in vedere ca a implinit 46 de ani, Marius a decis sa alerge 46 de kilometri. Ii urez un sincer La multi ani! si sper sa ne gasim si la anul pentru 47 km. 

Trei poze si tura de pe Strava
 


 Poza de final

luni, 17 martie 2014

Prostia umana

         Dupa cum afirma si Albert Einstein "Doar două lucruri sunt infinite, universul şi prostia umană, însă nu sunt sigur despre primul." Astazi am simtit cu adevarat ce inseamna sa fii prost si va spun eu ca doare, fizic sau monetar. Prostia mea a pornit de la marlania altor prosti, deci sa incepem cu inceputul.

         Ieri, duminica 16.03, am fost in Padurea Garboavele sa amenajam traseul de Garboavele XC. Ca sa fiu mai aproape de portiunea de traseu vizata am oprit masina la ruinele unui restaurant, exact cum cobori dupa piatra cubica pe dreapta. Liniste, frumos, fara grataragii, soare, conditii supreme de curatat. Plecam de langa masina pe la 10:30, pe la 12 ma intorc sa iau o grebla, dar nu ma duce capul sa inspectez masina, plec mai departe, in jur de ora 16 am zis sa o intindem acasa, ma urc in masina, ajung pana la zoo si dupa observ ca nu vedeam nimic in oglinda stanga. Prima data am spus ca a dat-o cineva cu vopsea, dar cand am oprit am vazut ca cineva s-a chinuit sa scoata sticla si sa lase doar plasticul. Am aflat, lumea e plina de prosti si nesimtiti, dar trecem peste asta, greu sa schimbam ceva.
          
   Incercand sa pun si un strop de umor in micutul meu blog poate poza asta o sa faca treaba.
Jur ca nu eram beat.

         
       Partea a 2-a din poveste este de astazi, care reprezinta prostia mea suprema sau in cazul de fata perfectionismul. Astazi scap de la scoala si ca sa ma spal de pacate fata de tatal meu ma duc direct acasa, iau masina, plec sa cumpar oglinda si ma intorc acasa. Nu era mare inginerie sa montezi o oglinda, e prinsa in niste cleme, cea veche a iesit repede, am pus-o pe cea noua, 2 minute si nimic mai mult. Totusi ochiului meu nu-i placea ce vede, parca era putin prea jos intr-un colt, hai sa o scot sa o pun din nou mai bine. In mintea mea si aceasta se scotea la fel de usor ca prima, dar m-am inselat si oglinda iar am spart (practic e mai mult crapata), dar macar se vede. Asadar prostia doare la buzunar, ca daca ma durea fizic cred ca plangeam azi.

 
Concluziile zilei:
- Cand e sa fii prost, esti prost pana la capat;
- De marlani dai peste tot;

sâmbătă, 1 martie 2014

Țîțometrul magic

     E trecut de 12 noaptea ( pe mine doar la orele astea ma apuca inspiratia), deci este oficial primavara. Iupi iupi ieee!!! Primavara cam e de 2 saptamani, dar acum o sa-i uram bun venit cu niste martisoare oferite doamnelor si domnisoarelor.

   Vorbind de acestea, de femei, mereu au fost un mister si desigur vor ramane, dar (exista de fiecare data un "dar" la femei) eu am reusit sa aflu de ce sufera ele intotdeauna cand poarta sutien. In caz ca ma intrebati daca am purtat un sutien sa stiti ca am facut-o (poze exista, dar trebuie sa le cer la diferite perosane), insa eu am aflat altfel aceasta durere/suferinta: prin banda de monitorizare a pulsului de la bicicleta sau cum o numeste "Cel mai iubit dintre Tuluceni", țîțometru. Acest dispozitiv se pune sub pectorali sau tate daca esti mai grasut/fata, masurand pulsul corasonului si optimizand antrenamentele. 

   Sa revenim, acest țîțometru devine incomod dupa 6 ore de mers pe bicicleta,iar in combinatia fatala cu transpiratia si soarele iti vine sa te opresti si sa-l arunci, exact cum fac femeile cu sutienul cand ajung acasa. Centura nu trebuie nici prea stransa, nici prea larga, dar pana sa o nimeresc imi ia ceva.

     In incheire le multumesc femeilor ca exista si ne fac viata un infern placut si sa le urez La multi ani de 1 martie! (martisoare nu avem, e scumpe). Iar daca analizati bine poza de mai jos se observa efectele adverse ale curelei (burta umflata, zambet de pedofil, cresc casti din pamant, etc), deci aveti grija, protejati-va de TPS, țîțometru prea strans.
Poza cu "Cel mai iubit dintre Tuluceni" si țîțometre

 P.S.: Uita-ti de dansul happy acesta este dansul sezonului!