joi, 21 august 2014

Galati - Orasul fantoma

   Recent am ascultat melodia lui Shift cu Adda - Tiglina 1 si sunt destul de tulburat. Nu-mi place muzica comerciala, dar am zis sa vad despre ce e vorba fiind asa de faimos pe facebuci. Tulburator a fost faptul ca are dreptate, intr-un mod trist si multi chiar se mandresc ca le-a pronuntat numele cartierului sau al orasului. Melodia are aceleasi versuri pentru mine cat si pentru ceilalti, difera doar interpretarea. Cu melodia in sine nu am nimic, exista, este "chatcy" (adica prinde la public) si cel mai probabil va urca si putin in top, nimic care sa ma afecteze.

      Momentan ma bate youtube-ul pentru blogger asa ca aveti aici link-ul spre melodie.

      Sa facem analiza lucrurilor tulburatoare din melodie:


  - "Oameni mei tot acolo in cartier, strazile, visele au ramas la fel"...multi o sa fredoneze aceste versuri si o sa se bucure de aceasta "realizare" a orasului. Dar de unde atata bucurie? Deja ma bucur sa aud ca sunt mii de "baietasi de cartier" care nu au nici o perspectiva de dezvoltare, nu percep posibilitatea evolutiei de la vertebrata bautoare de peturi de bere in fata blocului la o persoana in societate care sa stie o meserie si isi castiga painea. Pur si simplu nu poti sa o arzi toata viata in fata blocului. Cat despre strazi, plang si eu si masina mea, bucurandu-ma zilnic ca strazile sunt cu adevarat aceleasi de acum 10 ani. Si visele... Ooooo da.... Visele. Era o reclama la Ursus foarte buna in care zicea cam asa "Daca nu visezi, cum ai putea sa-ti transformi visele in realitate?". Cum sa prospere orasul nostru cand toti viseaza aceleasi lucruri? Bani, masini si calatorii in Saint Tropez (locatie despre care majoritatea cocalarilor nu stiu nimic, doar ca a fost Salam acolo).


  - "Din scoala 7 pana pe faleza" - Nu cred ca exista galatean care stie sa mearga si sa nu stie unde sau ce este faleza. Dat fiind faptul ca nu pot sa ma distrez precum majoritatea oamenilor, sunt putine localuri sau locuri din oras care imi pot oferi satisfactie, faleza cu siguranta nu este una din ele, mai ales ca vara este predominata de primate animalprint si de sapca'ntoarsa. Din punct de vedere biciclistic faleza din nou nu este cea mai buna alternativa, doar daca vrei sa-ti exersezi aptitudinile de slalom. Limitat de posibilitatile sale, orasul nu ofera multe locuri de plimbare, asadar faleza este si va ramane mereu populata. Si lumea se intreaba de ce plec cu bicicleta pe coclauri...

  - mai este o faza in care zice "mai rar pantaloni largi, mai nou costume", se vede ca nu a mai dat prin oras de mult. Moda raperas predomina din ce in ce mai mult si asta ma sperie, costume cam putine sau macar haine decente, umane. 


     Trecem peste melodie si ne gandim la viitor, unde din nou m-a marcat un citat : "Cei tineri nu stiu indeajuns de multe pentru a fi prudenti, prin urmare ei incearca imposibilui - si izbutesc, generatie dupa generatie" (Pearl S. Buck). Ca sa incerci ceva imposibil iti trebuie MINTE si un pic de nebunie, nu cum zic alti ca trebuie sa fii prost si batut in cap sa te apuci de ceva cu zero sanse de reusita. Problema cea mare este ca mintea tinerilor se scurge incet in chestii banale care le limiteaza perspectiva precum TV, manele, facebook si fotbal, 4 dintre cele mai daunatoare elemente moderne. Obsesia pentru acestea le limiteaza dialogurile care au in prim plan aceste subiecte, rareori sau niciodata vreun plan sau ambitie de viitor. 

     Scoala este buna, foarte contestata, dar in continuare buna. Acumularea de cunostinte generale in I-VIII si axarea pe o specializare in liceu si facultate ne ofera posibilitatea unei vieti mai bune. Eu nu am stralucit nici in generala, nici la liceu si poate ca asta mi-a permis sa vad lucrurile altfel, sa ma implic in diferite activitati ce mi-au schimbat total orientarile (nu sexuale) si sa devin ceea ce sunt. Tot aud faimoasa fraza: "pai nu vezi ca are 2 facultati si nu isi gaseste de lucru?", cea mai cretina fraza posibila. Daca persoana respectiva se duce si toceste toata ziua, nu interactioneaza, nu se afirma, termina facultatea si primeste o diploma, cu siguranta cineva o va angaja. Cei mai multi tineri de succes, in orice domeniu, au fost recoltati de pe bancile facultatii pentru ca au muncit si au atras atentia pesoanelor care trebuia. Dar deja am deviat de la subiect, poate in alta postare ma apuc sa vorbesc despre asta.

     Oricum, de ceva timp citesc blogul fratelui unui coleg de liceu in care scrie destul de bine despre oraselul nostru, puteti sa-i cititi articolele aici si aici. Va recomand cu mare caldura sa cititi ce a scris acolo.

duminică, 17 august 2014

Si Babele sunt oameni...

   Cam tarziu cu povestea, dar abea acum am dat si eu pe acasa mai mult de o zi. Oricum, daca am invatat ceva de cand eram mic, acel lucru este sa profit de toate ocaziile care se ivesc, asadar am ajuns de la Tulcea (postarea trecuta) la Vf. Omu. Planul a fost facut din tren cand ma intorceam de la Cluj si am fost sunat de colegi de la club: Juga, mergi? Desigur. In unele cercuri mi se spune Juga (spintecatorul), Jugarezz si alte derivate.

   Luni dimineata lumea pleaca la munca, noi ne dam cu bicla pe Omu'. Nesimiti domle. Plecati de dimineata din oras am ajuns in jurul orei 11 la inceputul urcarii spre Piatra Arsa dinspre Sinaia, in fata cabanei al carui nume nu l-am retinut. Am parcat masina, dat bicle jos si cai,cai ca nu e timp de stat.


   Urcarea este asfaltata pana la Piatra Arsa, deci viteza a fost acceptabila pentru plimbarea noastra. Privelistea este ceva de vis, mai ales pentru mine care as fi in stare sa ma holbez ore intregi la un simplu tablou. Pozele sunt nelipsite la un astfel de eveniment, majoritatea cu munti si cu colegii de pedala.





Dupa Piatra Arsa incepe adevaraciunea: piatra, nisip si pante frumusele.  De aici privelistea se distanteaza, intrand in campul vizual noi varfuri si creste impresionante. Aproape de telecabina de la Babele ploaia vroia sa ne dovedeasca ca se poate urca mai repede, dar ne-a iertat...pentru un timp. Nu stiu daca imi era intradevar foame sau cabana de acolo are intradevar o ciorba destul de buna, dar sunt destul de sigur ca ne-a dat putere sa avansam. Poza nelipsita cu baba si mai departe. (nu cea alaturata)

 
   
 Omu' nostru nu era asa departe, o ora de urcare pe bicla, dar ploaia a reusit sa se impuna. Dat fiind faptul ca m-am dat la urs cu mana goala, adica am plecat pe munte fara pelerina de ploaie, am ales sa cobor inapoi la cabana si sa ma delectez cu un ceiut caldut. Trei ne-am intors, doi au continuat. La cabana dadea reprize constante de ploaie, sus se impunea cu bucati de gheata, zic baieti.

   
     Dupa un moment de inspiratie un coleg de pedala, Mircea, a venit cu brilianta idee sa coboram la masina cat a stat ploaia. Geniala idee, am fugit de un mare viscol. Coborarea in sine merita si 3 urcari, portiunea off-road mi-a creat o senzatie placuta ca as sti sa cobor, sarind peste bolovani ca si cand ar fi fost niste pietricele. (eu fiind deseori genul care strange tare de frane sa nu abuzez prea tare de vale). Soseaua ofera din nou satisfactie, serpentine facute cu viteze impresionante de 50-60 km/h, masinilie neavand nici o sansa in fata mea pe coborare. (modest)

       La masina, vestitul Ciprian (vezi rublica ciclistilor) a scos din lada frigorifica un pepene...rece...curcubeu pe cerul gurii. Satisfacuti si satui ne-am urcat in masina pana la Sinaia, unde eu am coborat si baieti au plecat spre casa. Acea zi de luni urma sa fie doar inceputul aventurii mele. Povestea continua, dar intr-o noua postare. Cat mai curand sper.

Ca intotdeauna pozele facute de mine se vor regasi pe contul meu de Google+ si cele facute de alti pe contul de facebook al Clubului de Ciclism Galati.


 (foameaa)

sâmbătă, 9 august 2014

Enisala Fortress 2014

      Daca tot m-am intors acasa am ajuns la decizia de a-mi dedica vara calatoriilor, cum era de asteptat toate includ bicicleta. Pentru micutul meu blog calatorie = postare noua, imi trebuie doar timp sa le scriu. Continuam. M-am intors si eu dupa 14 ore pe tren de la Cluj, am stat 20 de ore acasa si am fugit iar, directia Tulcea si a sa cetate Enisala.
     Enisala Fortress este un concurs de sosea organizat de Pelican Bike Tulcea. Ei il numesc concurs, eu l-am considerat mai mult o tura de socializare cu finalizare specifica locului: ciorba de peste adevarata.
    
(clasica poza de intrare in tulcea)


     Din moment ce am fost invitati de multe ori de pelicanul sef, Sorin, sa mancam o ciorba la el, am profitat de aceasta data si ne-am dus cu o zi inainte sa stam la el. Drumul catre Tulcea a fost infernal pentru mine (sau pentru fundul meu) deoarece nu ma urcasem aproape 3 saptamani pe bicicleta si am prins si o super caldura la ora 17 cand am trecut cu bacul. Odata ajunsi am facut clasica poza la intrarea din Tulcea. Dupa am inceput "dopingul", numai roze de tulcea (stiu ca e bere in paharul meu), suficient pentru Muti ca sa ia locul 3 a doua zi. Cred ca si saramura a avut ceva de spus, dar nu conteaza.

     

    Ziua cu numarul doi incepe fara dureri de cap (surprinzator) si ne pregatim de atac. Startul se da la iesirea din oras, dar pana acolo...piatra cubica...pe cursiera :(( Nu injurat in 6 luni cat am facut-o 20 de minute pe piatra cubica. Cum am spus mai sus, nu prea l-am considerat concurs deci nu mi-am dat sufletul pe acolo si m-am bucurat de dealurile dobrogei. Finish-ul a fost pentru mine ceva frumos. Cetatea Enisala este spectaculos pozitionata pentru a avea vizibilitate in toate directiile. N deal, V deal, S apa, E apa...ceva mirific. Ma simt destul de prost totusi ca nu o vazusem pana atunci si precum aceasta cetate sunt multe alte frumuseti in dobrogea care trebuiesc explorate, fotografiate si promovate. Concursul se finaliza sus la cetate, deci fiecare se intorcea acasa cum putea. 

    Chin... asta a fost drumul de intoarcere. Dar a meritat pentru ciorbita de peste delicioasa pe care am savurat-o, roze-ul simtundu-si din nou prezenta. Offf ce greu a fost. Dupa ce ne-am indopat am facut o baie in Lacul Ciuperca si ne-am minunat de frumoasele colori pe care le face fantana din mijlocul lacului. Sunt fericit ca am vizitat si eu in sfarsit monumentul din Tulcea de unde se vede orasul destul de frumos. 
     









(vedere de pe cetate)    
 

   Intoarcerea in Galati sa zicem ca a fost usoara si ca niste baieti cuminti ce suntem, unii cu neveste si copii, am ajuns acasa la ora 11. Baie. Mancare. Si somn direct sa recuperam. Urmeaza Vf. Omu ;)

Am pus eu niste poze pe aici, dar pe restul le gasiti pe facebuciucu' CCG-ului si cele facute de mine.
 (dus in gradina)
 (bajeti pe bac)
 (culori)
 (Tulcea de sus)
 (hidratarea e esentiala)
(saramura si roze)

luni, 4 august 2014

Junior Summer University 2014

      M-am intors din hibernare (din nou), am terminat cu bacul, cu admiterile, asa ca imi reiau pozitia la tastatura. Dar ca sa am ce scrie trebuie intai sa calatoresc si sa va "gatesc" ceva. (foame de 2 noaptea). Povestea de astazi face referire la cele 2 saptamani petrecute in Cluj sau cum le numesc participantii "Cele mai tari 2 saptamani".
 
       Ce reprezinta Junior Summer University(JSU) ?
     JSU este un proiect al Organizatiei Studentilor din Universitatea Babes-Bolyai(OSUBB) ce are ca scop reducerea ratei abandonului scolar dupa terminarea liceului. Proiectul este dedicat elevilor de clasa a XI-a, ajuntandu-i sa se decida asupra specializarii si implicit a facultatii pe care o vor urma.

       Cum poate influenta JSU alegerea cuiva?
     Simplu. Prin 2 saptamani pline de activitati specifice studentilor. Inceputul proiectului reprezinta o vizita de 3 zile la toate facultatile din Universitatea Babes-Bolyai(UBB) unde decanul facultatii tine o prezentare cat mai atractiva pentru elevi prin care sa le starneasca interesul. Fiecare elev s-a inscris la o anume facultate cand si-a aratat interesul pentru proiect. Astfel, dupa primele 3 zile urmeaza o saptamana de cursuri tinute chiar de profesorii facultatii respective.  La final sunt pregatite 2 zile de sesiuni si o zi de training-uri pe diferite teme.

      Distractie? Este si "dînsa" cu noi.
   Ooooo...si ce distractie. Cum am mai spus programul era destul de plin. Ziua cursuri, seara petreceri. Aproape in fiecare seara a fost organizata cate o petrecere pentru participanti deoarece Clujul nu doarme niciodata, deci noi de ce am face-o? Viitori studenti au fost cazati la camin unde muzica canta non-stop, deci practic plecam de la o petrecere la alta.  Proiectul are si o latura sociala, aduna elevi din toate colturile tarii. Ca sa imbine distractia si socializarea organizatori au impartit participanti pe case (gen Harry Potter), fiecare casa numara 46 de oameni, 5 case au fost. Partea distractiva a fost ca fiecare casa trebuia sa-i dea provocari celeilalte si cu siguranta nu au fost provocari prea normale. Provocari creative, interpretate si mai creativ si original de casa care trebuia sa le execute. Daca tot am precizat de aceste case mentionez ca s-a organizat si un treasure hunt in aceeasi formatie. In ultimele zile distractia finala a fost Waterslide-ul, care a fost facut chiar in campus cu multa ingeniozitate, apa si fairy de vase. Senzatia majora a fost masa de cso-cso sau fusball, cum vreti voi.

     Organizare:
   Cum am spus si mai sus proiectul a fost organizat de OSUBB impreuna cu membri sai si cu cativa voluntari. In calitate de participant de anul trecut, anul acesta am aplicat ca voluntar si am devenit coordonator. Participantii au fost organizati intai pe facultati si dupa pe case. Fiecare facultate avea 2 sau 3 coordonatori (in functie de programele unora de munca), la fel si casele. Coordonatori pe facultati isi asuma responsabilitatea asupra elevilor inscrisi acolo, chiar daca sunt majori. Pentru a pleca in afara campusului orice participant avea nevoie de acordul coordonatorului.

      Facultatea de Studii Europene
   La aceasta faculta am fost coordonator si tot pe bancile acesteia imi voi petrece urmatori 3 ani. Alaturi de mine au fost inca 2 coordonatori si 14 participanti. A fost foarte fain sa stau cu oamnei din diferite orase, cu diferite obiciuri, dar totusi cu multe lucruri in comun. Mi-a parut rau ca nu am petrecut suficient de mult timp cu ei, dar totusi am reusit sa ma atasez de fiecare dintre ei. Ii astept oricand pe la Galati sa bem o bere impreuna.


      Vreti si opinia personala?
    No bine. Faptul ca am fost participant si coordonator imi ofera posibilitatea de a face diferenta. Cu siguranta este cu mult mai obositor sa fii coordonator, mai ales si pe facultate si pe casa cum am fost eu. Anul acesta nu am apucat sa cunosc prea multi paticipanti ci doar de la facultatea si de la casa la care eram coordonator, spre deosebire de anul trecut cand cunosteam aproape pe toata lumea. Distractia zic eu ca e egala in amblele pozitii, mancarea la Toskana la fel de "buna" si bautura cam tot in aceleasi proportii.

Promit ca o sa pun si niste poze si filmari, să vază tătă lumea cum fu, dar intai sa le primesc si eu.