sâmbătă, 14 februarie 2015

Valy pupaciosu'

     Intru și eu în rândul haterilor anti-valentine's day. Nu mă deranjează promovarea excesivă a produselor, e o chestie de marketing. Mă deranjează cu mult mai mult faptul că este promovată ideea unei singure zile în care trebuie să fii cel mai romantic. Căcat.

    Iubirea nu înseamnă doar nişte flori date în sictir, săruturi și futai, nu deloc. Mai degrabă înseamnă să ai pe cineva alături, care să te susţină, să te iubească așa cum eşti, să nu ai răbdare să o vezi, să-ți planifici programul așa de eficient încât să petreci cât mai mult timp cu ea. Putem zice că fata perfectă în cazul meu (sau bărbatul pentru femei) este acea fata care îmi dezvoltă pană la apogeu aptitudinile de time management. Dar pentru asta trebuie pasiune, o flacără aprinsă și dedicaţie.

  
   Deşi sunt hater înrăit, sunt și foarte romantic în acelaşi timp. Astăzi mi-am scos iubita la o plimbare romantică, dar nu în oraş la o masa, ci în natura.

   Să vă zic despre iubita mea. Este foarte frumoasă, m-a făcut să cred în dragoste la prima vedere și nu mint, viaţa mea s-a schimbat radical de când am întîlnit-o. Am devenit mai activ, mai responsabil, mai fericit și cu siguranţa mult mai organizat. 

  Ea îmi insuflă pofta de viaţa, ea mă face să mă trezesc cu un zâmbet pe buze, ea mă face să trăiesc totul cu o plăcere deosebita, ea lasă copilul din mine liber pentru a aduce un strop de culoare în viaţa noastră, ea îmi face somnul dulce doar pentru a avea energia de mă întâlni cu ea a 2-a zi, ea îmi da inspirația și curajul să scriu aceste cuvinte aici, ea este totul pentru mine.

   Mesaj pentru ea: Draga mea, în fiecare zi apar tentaţii, de la unele cu mult mai frumoase decât tine, dar mă întreb. Oare ăstea ştiu ce e dragostea? Oare ele s-ar juca cu mine în noroi sau în zăpadă? Oare ele ar avea curajul de a merge prin pădure cu mine să admire frumuseţea sălbăticiei? Oare ele ar ieşi la 3 dimineaţa doar pentru o plimbare? Răspunsul se pare că este nu, de aceea m-am întors mereu la tine, si o voi face în continuare. Te iubesc!

   Pentru cei ce nu s-au prins iubita mea este bicicleta mea. Plimbarea de astăzi a fost una romantică de 60 de kilometri în care am făcut și o poza împreuna. În oras am fost împreună la cumpărături și după m-am oprit în Parcul Central unde am auzit ceva ce mi-a făcut ziua mai buna. Un tip m-a făcut să opresc bicicleta, să mă întorc, să mă aşez lângă el și să mă scormonesc de nişte bani prin portofel. 

   Tipul cânta foarte bine la un flaut sau fluier (nu prea fac diferența), aș spune ca era cel mai bun de pe acest pământ, chiar dacă mai rata câteva note, însă contextul îl făcea genial. O zi frumoasă de februarie cu un soare de martie și un sunet de poveste. Omul insufla primăvara trecătorilor, dar nu toată lumea a observat acest lucru, nu și-au dat seama că este un prevestitor și că merită mai multă atenție. Omul a fost așa de fericit că am stat lângă el și l-am ascultat timp de 10 minute și ca i-am dat 4 lei din bani mei de pâine încât mi-a strâns mâna și mi-a mulțumit de vreo 10 ori. Aveți o mică filmare pentru a vă arăta contextul de care vorbeam.


   Presupun că mulți se așteptau să scriu cuvintele acestea frumoase pentru și despre o fată. Sincer, încă aștept acea fata care să mă facă să scriu la fel de frumos și pentru ea. Aștept.

 (poză apa)
(poză de pe baraj)
(tovarăși de pedală și un sărut romantic)

P.S.: Astăzi se face un an de la faimoasa petrecere :D

joi, 5 februarie 2015

Turist


   Ziua cu numărul 3 începe tot la Braşov. Cică m-am trezit iniţial la ora 7 cu alte gânduri, mai mărete, somnul a fost însă prea dulce și m-a absorbit în vraja sa încă 4 ore. Exact cum indica si titlul, astăzi am îndeplinit tiparul tipic de turist: m-am holbat la fiecare bucată de perete vechi și am adoptat poziţia fotografului amator. Poza alăturată mă descrie perfect. M-a văzut lumea de la un kilometru că sunt turist.

   


       La ora 12 am părăsit căminul și am apucat-o pe fiecare stradă care mi se părea interesantă, dar cu toată alegerea mea aleatorie a străzilor destinația mea finală a fost tot Cetatea Braşovului, pe care nu am reuşit niciodată să o văd îndeaproape. Din păcate era închisă vizitelor, deci asta îmi dă încă un motiv să revin la Braşov :D. Plimbarea mea a continuat prin parcuri, centrul vechi, turnul negru, turnul alb și o potecuța frumoasă printr-o poienița. Am ajuns să fac vreo 10 kilometri, deci fu bine. Nu cred că are rost să detaliez toate locaţiile, o să încerc să acopăr lipsa cuvintelor cu pozele mele amatorești.

    Cantina studențească mi-a oferit un prânz foarte bun și cel mai important pentru buna desfăşurare a aventurii mele, ieftin. Ar fi mers un somn, dar avem alte trebi, Decathlonul mă cheamă. Nu ştiu cum să spun dar locul ăla este blestemat, de câte ori intru acolo cheltuiesc minim 30 de lei.

   Am mai ocupat astfel o zi. Pot să introduc și ziua asta tot la capitolul relaxare. Acum aştept și eu să văd ce-mi rezervă ziua cu numărul 4. Pozele le-am urcat aici pentru că nu prea îmi place cum se aşează pozele pe blog.

Brașov, Brașov

   Ziua cu numărul 2 începe din păcate sau fericire la ora 13. Atunci m-am trezit. După ce în 4 zile am dormit 2-3 ore pe seară, cele 13 ore dormite au fost de recuperare. Cică am vrut să și scriu inainte de somn, dar adormeam cu laptopul în braţe, deci pas.

   Ora 15 urma să-mi rezerve un baschet la invitaţia baieților la care stau. Să va zic cum stă treaba, băieţii aștia i-am cunoscut aseară. Eu am vorbit cu o colegă să mă gazduiască o noapte și nu avea unde așa că mi-a aranjat să stau aici. Îmi place când găsesc lume făină pe unde mă duc. Nu e așa uşor să primeşti o persoană complet străină la tine în cameră de cămin, deci le mulțumesc mult pentru incredere si găzduire. Ospitalitate am găsit, așa că hai la un baschet. Greu să joci cu un dejt vânăt, dublu greutații atunci când mai învinețești încă unu. Nu mi-am scuipat decât ficații, dar e bine, e foarte bine, ne mai îndepărtăm de la alergat, bicicleta si devenim poli sportivi.

   Masa de seară a fost pur căminească (ioi, un cuvânt nou) și anume cartofi prajiți cu nişte cărniţă. Acum ne gandim: De câți cartofi este nevoie ca să saturi 4 animale? Cred că un lighean ajunge. 

   Mno. Ziua asta a fost mai mult de relaxare, de socializare, îi spuneţi cum vreţi, eu m-am simţit bine. Vedem maine. Acum vă las mai jos nişte poze de căcat, făcute cu telefonul meu de căcat și după cum o să observaţi nici fotograful nu este mai puţin de căcat. Combinatia fatală.

(Cartoafeee)
 (Bachet)
 (Ceva)
 (Cetatea Braşovului)
 (Bănci)
 (Măreţul)
 (Drum)
 (Tot drum)
(Turnul Negru parcă)

miercuri, 4 februarie 2015

Călătoria


      Am zis ca plec și am plecat. Singur din păcate, dar nu-i bai, ne descurcăm. Scapând de "stresul" sesiunii am contemplat bine asupra plecării mele si am ajuns la concluzia că tot în Predeal mă voi distra cel mai bine


    De ce Predeal? Colegul de camera este la Facultatea de Educaţie Fizica si Sport si îşi face orele de schi aici, așa ca am avut companie. După finalizarea examenului mi-am terminat trebile prin Cluj, m-am urcat în tren la ora 22:15 si am ajuns marţi la ora 6:20 în Predeal unde ningea mirific.


   Mi-am lăsat lucrurile grele la colegul meu, m-am echipat si cai,cai. O zi excelentă de schi a rezultat in urma ninsorii de dimineaţa asigurându-ne zăpadă proaspătă. Tinând cont că aceasta a fost a 2-a oară când m-am urcat pe schiuri consider că m-am descurcat bine

      După masa de prânz pârtia striga iar după noi, asa că nu am lăsat-o să aştepte. Până la 5 mi-am făcut damblaua. Atât am vrut, o zi excelentă de schiat. Păstrăm restul bugetului pentru naiba știe unde voi ajunge zilele următoare.

       Nu a trecut ziua, dar totuşi am găsit ceva de făcut, Paradisul Acvatic din Braşov. Bombă. Mare si munte în aceeaşi zi. Parcul este frumos, îl recomand chiar din toate punctele de vedere: curăţenie, diversitate, jacuzzi afara, trambulina de la 5m, etc. Incă o recomandare este să evitaţi toboganul portocaliu, fiind pentru copii si eu având o masa corporală crecută se pare că am prins prea mare viteză și mi-o umflat puţin (mai tare) nasul.

       Ne-am uscat, urcat în maşini si ne-am îndreptat spre centrul Braşovului unde m-am despărţit de colegii de la sport, după un șnitel la un fast food. De aici căminul avea să-mi fie destinație și locul  unde aveam să-mi petrec noaptea.


       După ziua asta am rămas cu o satisfacție foarte mare, cu un nas umflat si cu un deget vânat. Nu vreau sa spun ce am păţit la deget pentru că m-ar face să par mai prost decât sunt. Scuzațti calitatea indoielnică a pozelor, tilifonul meu e bestial.

 (Mno... avem bagaje)
 (Gara Cluj)
 (Boshetar în gara)
 (Pateu în gara la Predeal)
 (Gara Predeal)
 (Zăpadă)
 (Ciu-Ciu)

duminică, 1 februarie 2015

Cautare

     Sunt în continuă căutare. Ce caut? Nu caut dragoste, nu caut alinare, caut doar un partener/ o parteneră de drum suficient de spontan/ă și nebun/ă sa se urce cu mine în tren mâine după ce dau ultimul examen și sa plecăm.

    Unde? Cum? Astea sunt detalii, la gara ne hotărâm. Totuşi, nu multă lume e dispusă sa facă chestia asta, de aceea apelez la voi, cei care îmi citiţi blogul. Mulțumesc pe această cale pentru cei ce îşi rezervă 5 minute din timpul lor preţios pentru a-mi citi postările. Dacă ştiţi pe cineva sau sunteți chiar voi doritori, contactaţi-mă.

     Persoana respectivă trebuie sa se inarmeze cu haine grosuțe, care elimina transpiraţia si sa-si pregătească picioarele pentru mers.

Aştept "ofertele" voastre.
Mulțumesc!
 (Adidașii sunt curați și dornici de aventură... la fel si stapânul)

duminică, 11 ianuarie 2015

Scrie. Elibereaza-te.

     Recent am văzut filmul The Great Gatsby și pot sa zic ca m-a impresionat profund. Actorii, imaginea, locaţiile, cam tot. Ce mă impresionează pe mine mai mult la un film este acel moment când mă face sa realizez nişte chestii esenţiale. Acest film m-a făcut sa realizez de ce scriu, mare artist nu sunt, multe vizualizări pe postare nu am, bani din scris nu fac si totuşi scriu si postez în continuare. De ce? Mă relaxează. Nu mi-am dat seama de asta până nu am văzut filmul.

     Un lucru care îl observ de mult timp în societatea actuală si care este destul de cunoscut la nivel global: stresul ne acaparează. Nu ştim sa ne relaxăm, sa ne deconectăm din rutina zilnică. Eu am gasit cheia succesului: scriu, alerg si cu iubirea mea, bicicleta, călăresc dealuri. Uit de tot. Este cea mai plăcută senzaţie, sa o iei de la capăt, chiar dacă problemele încă exista acum le vei aborda dintr-o alta perspectiva, mai calmă si mai lucidă. Problema mea ar fi ca sunt dependent de bicicleta mea si ca mă deconectez cam des, ajungând uneori sa am statutul de "aerian".

     Nu trebuie neapărat sa alegeţi scrisul sau pedalatul, puteţi alege orice activitate care simțiți ca va deconectează. Orice om are un hobby, o pasiune sau dorintă. Exploatați-o, nu o lăsaţi sa scape. Suntem mai fericiţi cand facem ce ne place.

     Dacă alegi sa-ți aşterni gândurile si problemele pe hârtie (fie ea reală sau virtuală) sa ştii ca poţi sa-i dai foc oricând sau sa ştergi fişierul. Am avut nenumărate postări pe care aproape le-am terminat si nu am vrut sa le postez, așa ca le-am şters, Cat se poate de simplu. Postat sau nu, articolul mi-a alinat frustrarea. Asta am realizat din film. Fie ca o sa ai cititori sau nu, tine pixul apăsat pe foaie si da frâu liber subconştientului, el îţi va dicta ce îl deranjează.

    Sa zicem ca am influenţat pe cineva sa scrie, as vrea sa va dau si un sfat de început: Scrieţi din adâncul inimii pentru ca "Dacă scrii din inima, vei ajunge la inimile oamenilor" 



vineri, 9 ianuarie 2015

Somnul este dulce

         Blogul meu a fost neglijat mult timp din câte se vede. Scuze ar putea fi multe, dar cea mai plauzibila este: "Somnul este dulce". Mai ales pentru ca începe sesiunea, subsemnatul ar trebui să se pună cu burta pe carte, din păcate el se pune doar cu burta pe pat și somn, pentru că somnul este dulce. 

        Luni la ora 8 aveam seminar, urmat de 2 cursuri, dar somnul este dulce.
   
     Astăzi după o noapte de distracţie și alcool cică aveam "antrenament", somnul mai dulce ca niciodată.

       Când e vorba de făcut curăţenie, parcă trebuie ceva dulce înainte, ca să am spor.
    
       Somnul la seminarul Doamnei Herța este nemaipomenit de dulce. Dânsa vorbeşte așa de calm și încet, de parcă nu ar vrea sa trezească pe nimeni. 

       În tren și microbuz am aflat că somnul poate fi dulce si dureros, de asemenea am aflat și cum se poate face kamasutra de unul singur. Câte poziţii neinventate încă am pus în aplicare numai eu ştiu...

      Pentru ca nu vreau sa debitez prea mult pe aici, o sa mergem direct la concluzie si anume: "Somnul este dulce"

Din păcate (sau fericire) prietenii nu m-au imortalizat în somn, însă cei din pozele următoare se apropie de genialitatea mea.
P.S.: Am uitat să specific faptul că în arta somnului sunt un Geniu.

 (confort maxim)
 (în tren prefer sa dorm în genunchi cu capul pe scaun, dar am adoptat si aceasta poziţie mirifică de câteva ori)
(asa cică se doarme)