III: Lepsa - Galati

      M-am invatat minte dupa prima seara si m-am echipat corespunzator pentru a nu-mi fi frig in timpul somnului deoarece noaptea se lasau temperaturi destul de joase. Daca nu ati vazut nicodata ursul cum iese din barlog delectati-va:

     Ziua incepe din nou cu un mic dejun sanatos, sa ne tina in drumul spre casa. Pana la la ora 10 cand am estimat plecarea ne-am facut siesta, am strans incet incet din lucruri si dupa ce si-a facut aparitia familia lui Calin ca sa punem bagajele eram aproape gata. Zona curata, exact cum am gasit-o, doar 3 pietroaie in plus :D

    Plecarea noastra a avut loc la 10:30, am salutat cu o dorinta de revedere locul unde am campat si ne-am pus la drum, izvorul cu apa rece fiind prima oprire. Apa avem, chef avem, burta plina este, atunci sa inceapa urcarea. Pana la Galaciuc urcarea a fost destul de usoara si presarata cu multe portiuni in care se puteau admira Muntii Vrancei. De la Galaciuc pana la Barsesti o coborare contiuna, placuta de la cap la coada. Satul Barsesti ne intampina cu un muzeu destul de interesant, Muzeul Obstei Barsesti "Radacina Vrancei", cu masina niciodata nu l-am observat. Aici am facut cunostinta cu strabunicii.

   Drumul pana la Focsani este o continua coborare, tot fals platul din prima zi ne-a ridicat media cu mult in drumul spre casa. Nori nu ne-au lasat deloc in pace, ne prindea cate un norisor, ne uda putin, iesea soarele si tot asa pana la Focsani. Opriti la Carrefour-ul de pe centura am servit o ciorbita buna buna de tot in timp ce ne adaposteam de ploaie. Ia dat bine vreo 10 minute, noi desigur ca ne-am speriat putin, dar dupa ce am iesit din oras drumul era din ce in ce mai uscat, la un moment dat soarele ni se alatura din nou. (Costel mananca "safe")

   Ne apuca eroismele pana la Nanesti si o tinem numai in 27-30 km/h, de aici un vant napraznic din fata ne domoleste. Apar in sfarsit durerile, baieti se inmoaie putin, pe mine ma ustura partea dorsala (curu' adica), Geo e in continuare de neclintit. De la Hanu Conachi ne-am miscat incet, cu palavrageala, sange din nas, masini multe, veste reflectorizante, tot tacamul. Desi ne-am intins mult am ajuns in oras la 21:10. Am incercat noi sa facem poze la intrare langa pancarda cu Galati, insa intunericul nu prea a fost deacord (si nici cainele mort care era exact langa pancarda).

     Ca sa facem relatia incipit-final am facut si poza de ajuns acasa exact in locul de unde am plecat. In final nu pot spune decat ca a fost o super aventura, o alegere mult mai buna pentru mini-vacanta de 1 mai decat mersul la mare. 

(cui ii trebuie calitate?)

Pozele lui Geo din ziua trei le gasiti aici. Si dupa cum am promis am urcat si pozele lui Calin chiar aici.

Acum sa facem totalul: 340 km, 20 km/h media de viteza, 17 ore de pedalat in 3 zile. Nu am resetat kilometrajul dupa fiecare zi, l-am lasat sa inregistreze. 

Ziua a doua: Cheile Tisitei

      Prima postare a fost scrisa cam repede si am uitat cateva detalii, cum ar fi faptul ca la plecare Geo a scos 3 stegulete: 2 cu steagul romaniei si unul cu steagul UE. Abea in momentul acela mi s-a aprins beculetul ca puteam sa iau si eu steguletul de la club, i-am batut la cap pe ceilalti tot drumul cu acel steag.

Sa revenim la oile noastre!

     Prima noapte a fost destul de frigut si totusi am tras un somn extrem de odihnitor. Oare sa fi fost vina sunetului raului si al pasarelelor sau a aerului curat de munte? Trezirea a fost frumoasa, naturala as spune, mai ales cand iesi din cort si vezi asa ceva:

      Nimic de zis, locatia e perfecta. Micul dejun apare in scena si ne umplem stomacelul cu supa la plic :D. Scoatem bicicletele la pascut si imi dau portbagajul jos sa fiu usor ca o pana in plimbarile din ziua de relaxare. Poza cu supa, cort, ciclist si berula.

Desigur ca al meu cort este cel mai dezordonat. Ca intotdeauna.

Si inca era curat cand a fost facuta poza :D

      Langa noi statea tot un tecucean pe care l-am rugat sa se uite la corturile noastre cat timp noi cutreieram cheile. Am pus o brida la "usa" cortului, nu oferea mare protectie, dar puteam sa vad daca a umblat cineva. Plecam din tabara si ne facem aprovizionarea cu apa de la un izvor. Multe cadre cu natura urmeaza, fotografii sunt in continua activitate. Servim si o poza de grup si apoi intram pe chei. Numarul biciclistilor prezenti este in continua crestere, un lucru bun. 

     De multi ani ma duc la Lepsa, dar niciodata nu am intrat pe chei. Nici acum nu am apucat sa ma bucur pana la capat. Inca de la inceput am fost "speriati" de diferiti oameni care la vederea noastra cu bicicletele ne spuneau: "Nu se poate", "E imposibil sa treceti cu bicicleta". Totusi ne-am incumetat sa mergem. Ajunsi pana la un punct in care a fost o avalansa de pietre, am lasat bicicletele cu Geo si noi 3 am plecat mai departe la picior. Desigur ca acele parti imposibile erau niste pietre mai mari pe care le treceam si daca aveam coburile pe bicicleta. Nu ma mai iau dupa burtosi cand imi spun ca e periculos! 

    Mult din chei nu am facut, sa zicem 4 km. Chiar si asa distractia a fost pe masura, la un moment dat ne-am catarat pe o portiune abrupta de pamant si am intrat in barlogul ursului. Atentie! S-au gasit urme de laba!

  Pranzul a fost savurat la un restaurant in Lepsa, o ciorbita buna buna de tot. Ne-am relaxat la o bere, am facut cumparaturile pentru gratarul de seara si cand ne asteptam mai putin un norisor negru a iesit la iveala si ne-a racorit putin. Soare torid 10 minute mai incolo.

    Ce rost ar avea sa avem un rau langa noi daca nu ne balacim in el? Dupa ce am fost in padure sa adunam lemne pentru foc si am adus niste bolovani drept scaune am reusit sa profitam in sfarsit de apa raului Putna. Desigur ca si aici am reusit sa fac o poza cu postura care ma facut celebru. Bronzul meu de ciclist si burtica mea sunt oarecum vizibile in poza asta.





   Ziua se termina cu un gratar "nazist" si o bere servita langa un mic foc mai mare. Am fost vizitati si de niste caluti foarte prietenosi. Alta familie venita cu rulota aveau un iepuras alb legat cu o ata. Poza maine.


     Stingerea s-a dat putin mai tarziu, doar putin, adica pe la 22:00. Setul cu numarul 2 de poze ale lui Geo le gasiti aici. Sper sa pun si eu curand pozele de la Calin pentru a va putea delecta cu mai multe peisaje. Revin cu link in postarea cu numarul 3 ;)

O seara buna!

     

1 mai - Ziua intai

        De ceva timp visam sa fac o tura de cicloturism, mini-vacanta de 1 mai mi-a oferit ocazia perfecta. Aveam din toamna in posesie o pereche de coburi (genti pentru bicicleta) castigate la un concurs online, din nou a fost ocazia perfecta sa le fac initierea. Daca tot vorbim de ocazii pot sa zic ca am avut ocazia sa-mi satisfac pofta nestingherita de a calari muntii patriei...trei dintr-o lovitura.

          Inceputul povestii a fost acum doua luni cand Geo (Geoopsy printre biciclisti si motociclisti) a anuntat tura, chiar si asa nu s-a ingramadit lumea. Cand am auzit de tura mi-am procurat un portbagaj pe care sa montez gentile si mi-am pregatit bicicleta de plecare. Nu mi-am imaginat ca va arata bicicleta mea asa:

     

       In aceasta postare va fi prezenta doar prima zi, adica drumul Galati - Lepsa. Am decis sa povestesc cu lux de amanunte si de poze in speranta ca voi influenta si pe alti sa ne insoteasca la astfel de ture. Startul a fost dat de dimineata, 6:00 mai exact, locul de intalnire fiind Petrom-ul de la iesire spre Sendreni. Ajuns acolo la fara 10 m-am speriat, eram singur, ulterior au inceput sa apara si temerari. La start s-au aliniat urmatori (de la stanga la dreapta)Calin, eu, Laurentiu Atanasiu, Costel si Geoopsy dupa cum observam in poza.

   Am plecat din Galati pe o ceata densa, care ne-a tinut pana la Hanul Conachi, unde desigur am savurat omleta care era inclusa in programa turei. Pana acolo ne-am incalzit perfect, omleta a fost perfecta, primul popas a fost excelent si ne-a adus si o mica surpriza: Soarele :D

   

   
    Continuam drumul spre Focsani, vremea s-a sincronizat cu noi, lucru ce ne inveseleste. Se pare ca Sami si-a facut incantatiile corect (chiar daca nu a mai reusit sa ajunga) temperatura creste, creste continuu. Intr-un sat inspre Focsani ne oprim sa mai scapam de haine, ajungand la comodul costum de vara. Popasul cu numarul doi urmeaza negresit. Traversam Focsaniul pe centura si ne oprim la un Lukoil. Mancarica, berica, smochine, ne incarcam bateriile ca de aici incepem sa urcam.

  Plecam din Focsani, iesim la un asfalt exceptional, ne grupam in pluton si ii dam pedale. Spre "bucuria" noastra intampinam un fals plat pana la Vidra. Mi-am dat seama ca urcam abea cand m-am uitat la kilometraj si am observat cum creste altitudinea. Totul bine si fumos pana la Vidra unde ne ajung din urma cele 2 masini care au plecat cu cateva din bagajele noastre din Galati. Intr-una era familia lui Calin si in cealalta a lui Laurentiu. De aici este vizibila urcarea. Eu si Laurentiu ne lasam pelerinele de ploaie in masina. Vremea era prea fumoasa ca sa ploua. MARE GRESEALA!

   Urcarea incepe si noi suntem in perfecta stare de functionare. Pozele nelipsite sunt. Inainte sa coboram spre Valea Sarii am facut inca un popas sa ne tragem sufletul si sa savuram o bere. Buna berea! Hai la vale! Aproape de intrarea in Tulnici norii negri inainteaza amenintator. M-am panicat putin, desigur ca m-am si injurat putin pentru decizia de a lasa pelerina. Spre norocul nostru nu am avut nevoie. ploaia ne-a ocolit, doar drumul era putin umed, nici o problema, oricum urcam. La Galaciuc se face o regrupare si un popas mic. De aici la vale baieti, Lepsa ne asteapta.

    Coborarea a fost bestiala, cat despre sosea... sa zicem doar ca am ales bine MTB-ul. Laurentiu ne-a fost partener doar pana la Lepsa, ii multumim pentru prezenta si tot respectul din partea noastra pentru vointa si abilitatile sale sportive, fiind totusi la o varsta la care multi se plang de "șale". A venit momentul sa ne cazam, Geo a gasit cel mai fumos loc posibil, intr-un camp langa raul Putna. Patul a fost asternut, de aici nu puteam decat sa ne delectam cu un foc de tabara facut de niste baieti din Sendreni si sa savuram o berula. Costel si Calin au avut un cort suficient de mare incat sa bagam si bicicletele. Stingerea acum!

       Nu eram extrem de obositi cand am ajuns, insa aerul de munte ne-a pus in patut la 21:30. Prima zi a fost exceptionala de la vreme pana la peisaje. Gasca a fost una fenomenala cu care as mai pleca oricand. 

     Nu cred ca are rost sa umplu postarea cu 1000 de poze, asa ca pun direct link-ul cu pozele lui Geo aici.

       Savurati cat e cald, pregatesc povestea zilei cu numarul doi.

      Pentru cei care nu-l cunosc pe Geoopsy o sa va fac o scurta prezentare. El este temerarul nostru din Galati care pleaca peste tot in tara, pe bicicleta sau pe motor. La micuta noastra tura m-a impresionat cu pregatirea sa, stia tot ce trebuie stiut despre pozitionare, avea aparuta destula pentru toti, aragaz, incarcator de baterie cu panou solar, etc. Am ramas profund impresionat, mai ales ca are in programul sau de vara un tur al Romaniei. Sunt multe de spus despre el, dar mai lasam si pentru tura urmatoare ;)