De ceva timp visam sa fac o tura de cicloturism, mini-vacanta de 1 mai mi-a oferit ocazia perfecta. Aveam din toamna in posesie o pereche de coburi (genti pentru bicicleta) castigate la un concurs online, din nou a fost ocazia perfecta sa le fac initierea. Daca tot vorbim de ocazii pot sa zic ca am avut ocazia sa-mi satisfac pofta nestingherita de a calari muntii patriei...trei dintr-o lovitura.
Inceputul povestii a fost acum doua luni cand Geo (Geoopsy printre biciclisti si motociclisti) a anuntat tura, chiar si asa nu s-a ingramadit lumea. Cand am auzit de tura mi-am procurat un portbagaj pe care sa montez gentile si mi-am pregatit bicicleta de plecare. Nu mi-am imaginat ca va arata bicicleta mea asa:
Am plecat din Galati pe o ceata densa, care ne-a tinut pana la Hanul Conachi, unde desigur am savurat omleta care era inclusa in programa turei. Pana acolo ne-am incalzit perfect, omleta a fost perfecta, primul popas a fost excelent si ne-a adus si o mica surpriza: Soarele :D
Continuam drumul spre Focsani, vremea s-a sincronizat cu noi, lucru ce ne inveseleste. Se pare ca Sami si-a facut incantatiile corect (chiar daca nu a mai reusit sa ajunga) temperatura creste, creste continuu. Intr-un sat inspre Focsani ne oprim sa mai scapam de haine, ajungand la comodul costum de vara. Popasul cu numarul doi urmeaza negresit. Traversam Focsaniul pe centura si ne oprim la un Lukoil. Mancarica, berica, smochine, ne incarcam bateriile ca de aici incepem sa urcam.
Plecam din Focsani, iesim la un asfalt exceptional, ne grupam in pluton si ii dam pedale. Spre "bucuria" noastra intampinam un fals plat pana la Vidra. Mi-am dat seama ca urcam abea cand m-am uitat la kilometraj si am observat cum creste altitudinea. Totul bine si fumos pana la Vidra unde ne ajung din urma cele 2 masini care au plecat cu cateva din bagajele noastre din Galati. Intr-una era familia lui Calin si in cealalta a lui Laurentiu. De aici este vizibila urcarea. Eu si Laurentiu ne lasam pelerinele de ploaie in masina. Vremea era prea fumoasa ca sa ploua. MARE GRESEALA!
Urcarea incepe si noi suntem in perfecta stare de functionare. Pozele nelipsite sunt. Inainte sa coboram spre Valea Sarii am facut inca un popas sa ne tragem sufletul si sa savuram o bere. Buna berea! Hai la vale! Aproape de intrarea in Tulnici norii negri inainteaza amenintator. M-am panicat putin, desigur ca m-am si injurat putin pentru decizia de a lasa pelerina. Spre norocul nostru nu am avut nevoie. ploaia ne-a ocolit, doar drumul era putin umed, nici o problema, oricum urcam. La Galaciuc se face o regrupare si un popas mic. De aici la vale baieti, Lepsa ne asteapta.
Coborarea a fost bestiala, cat despre sosea... sa zicem doar ca am ales bine MTB-ul. Laurentiu ne-a fost partener doar pana la Lepsa, ii multumim pentru prezenta si tot respectul din partea noastra pentru vointa si abilitatile sale sportive, fiind totusi la o varsta la care multi se plang de "șale". A venit momentul sa ne cazam, Geo a gasit cel mai fumos loc posibil, intr-un camp langa raul Putna. Patul a fost asternut, de aici nu puteam decat sa ne delectam cu un foc de tabara facut de niste baieti din Sendreni si sa savuram o berula. Costel si Calin au avut un cort suficient de mare incat sa bagam si bicicletele. Stingerea acum!
Pentru cei care nu-l cunosc pe Geoopsy o sa va fac o scurta prezentare. El este temerarul nostru din Galati care pleaca peste tot in tara, pe bicicleta sau pe motor. La micuta noastra tura m-a impresionat cu pregatirea sa, stia tot ce trebuie stiut despre pozitionare, avea aparuta destula pentru toti, aragaz, incarcator de baterie cu panou solar, etc. Am ramas profund impresionat, mai ales ca are in programul sau de vara un tur al Romaniei. Sunt multe de spus despre el, dar mai lasam si pentru tura urmatoare ;)
In aceasta postare va fi prezenta doar prima zi, adica drumul Galati - Lepsa. Am decis sa povestesc cu lux de amanunte si de poze in speranta ca voi influenta si pe alti sa ne insoteasca la astfel de ture. Startul a fost dat de dimineata, 6:00 mai exact, locul de intalnire fiind Petrom-ul de la iesire spre Sendreni. Ajuns acolo la fara 10 m-am speriat, eram singur, ulterior au inceput sa apara si temerari. La start s-au aliniat urmatori (de la stanga la dreapta)Calin, eu, Laurentiu Atanasiu, Costel si Geoopsy dupa cum observam in poza.
Am plecat din Galati pe o ceata densa, care ne-a tinut pana la Hanul Conachi, unde desigur am savurat omleta care era inclusa in programa turei. Pana acolo ne-am incalzit perfect, omleta a fost perfecta, primul popas a fost excelent si ne-a adus si o mica surpriza: Soarele :DContinuam drumul spre Focsani, vremea s-a sincronizat cu noi, lucru ce ne inveseleste. Se pare ca Sami si-a facut incantatiile corect (chiar daca nu a mai reusit sa ajunga) temperatura creste, creste continuu. Intr-un sat inspre Focsani ne oprim sa mai scapam de haine, ajungand la comodul costum de vara. Popasul cu numarul doi urmeaza negresit. Traversam Focsaniul pe centura si ne oprim la un Lukoil. Mancarica, berica, smochine, ne incarcam bateriile ca de aici incepem sa urcam.
Plecam din Focsani, iesim la un asfalt exceptional, ne grupam in pluton si ii dam pedale. Spre "bucuria" noastra intampinam un fals plat pana la Vidra. Mi-am dat seama ca urcam abea cand m-am uitat la kilometraj si am observat cum creste altitudinea. Totul bine si fumos pana la Vidra unde ne ajung din urma cele 2 masini care au plecat cu cateva din bagajele noastre din Galati. Intr-una era familia lui Calin si in cealalta a lui Laurentiu. De aici este vizibila urcarea. Eu si Laurentiu ne lasam pelerinele de ploaie in masina. Vremea era prea fumoasa ca sa ploua. MARE GRESEALA! Urcarea incepe si noi suntem in perfecta stare de functionare. Pozele nelipsite sunt. Inainte sa coboram spre Valea Sarii am facut inca un popas sa ne tragem sufletul si sa savuram o bere. Buna berea! Hai la vale! Aproape de intrarea in Tulnici norii negri inainteaza amenintator. M-am panicat putin, desigur ca m-am si injurat putin pentru decizia de a lasa pelerina. Spre norocul nostru nu am avut nevoie. ploaia ne-a ocolit, doar drumul era putin umed, nici o problema, oricum urcam. La Galaciuc se face o regrupare si un popas mic. De aici la vale baieti, Lepsa ne asteapta. Coborarea a fost bestiala, cat despre sosea... sa zicem doar ca am ales bine MTB-ul. Laurentiu ne-a fost partener doar pana la Lepsa, ii multumim pentru prezenta si tot respectul din partea noastra pentru vointa si abilitatile sale sportive, fiind totusi la o varsta la care multi se plang de "șale". A venit momentul sa ne cazam, Geo a gasit cel mai fumos loc posibil, intr-un camp langa raul Putna. Patul a fost asternut, de aici nu puteam decat sa ne delectam cu un foc de tabara facut de niste baieti din Sendreni si sa savuram o berula. Costel si Calin au avut un cort suficient de mare incat sa bagam si bicicletele. Stingerea acum!
Nu eram extrem de obositi cand am ajuns, insa aerul de munte ne-a pus in patut la 21:30. Prima zi a fost exceptionala de la vreme pana la peisaje. Gasca a fost una fenomenala cu care as mai pleca oricand.
Nu cred ca are rost sa umplu postarea cu 1000 de poze, asa ca pun direct link-ul cu pozele lui Geo aici.
Savurati cat e cald, pregatesc povestea zilei cu numarul doi.
Pentru cei care nu-l cunosc pe Geoopsy o sa va fac o scurta prezentare. El este temerarul nostru din Galati care pleaca peste tot in tara, pe bicicleta sau pe motor. La micuta noastra tura m-a impresionat cu pregatirea sa, stia tot ce trebuie stiut despre pozitionare, avea aparuta destula pentru toti, aragaz, incarcator de baterie cu panou solar, etc. Am ramas profund impresionat, mai ales ca are in programul sau de vara un tur al Romaniei. Sunt multe de spus despre el, dar mai lasam si pentru tura urmatoare ;)
... multumesc de "prezentare". Astept continuarea povesti ...
RăspundețiȘtergeregeoopsy e cum e, am mers si eu cu el in multe calatorii cu scuterul, si asa e cum se zice, dar din ce in ce se schimbase radical caracterul, cam incapatanat. Numai sa nu il superi ca tine ranchiura toata viata pentru orice prostie, ma blocat peste tot, (facebook, yahoo etc) om foarte suparacios parca e copil la aproape 50 de ani cat are. Nu am nimic cu tine geo, te apeciez, dar ai exagerat in multe privinte, o fi fost si vina mea dar nu numai a mea, tin minte ca mai ajutat, asta nu uit. Nu are rost sa intru in detalii ca nu are rost, nu sufar acum pentru asa ceva ca nu ne mai "cunoastem" am si uitat deja ce a fost... Eu am preferat sa merg singur sa evit chesti de genu.
RăspundețiȘtergereSi apreciez foarte mult calatoriile voastre cu bicicleta, as mai merge si eu pe bicicleta, in primul rand nu mai am bicicleta si nu prea mai imi da voie starea de sanatate din pacate, obosesc repede, nu rezist mult.