Marea ne cheama

Runda II

      Mi-a placut impactul care l-a avut primul meu mesaj asa ca revin cu o mica mare povestioara, despre 3 baieti in colanti, cum ne numeste o prietena, care au strabatut taramurile dobrogene pana au dat de apa. 

     Sa incepem frumos cu:  A fost o data o zi de vara  (data este necunoscuta si nesemnificativa) in care am plecat impreuna cu 2 prieteni biciclisti, cu Cristi si Muti, sa vedem ruinele fortaretei de la Enisala, dar caile noastre urmau sa apuce pe alte meleaguri. Plecati din Galati destul de devreme ca sa evitam soarele pranzului am ajuns destul de repede la Nifon. Aici dupa o serie de poze si o alimentare corespunzatoare Cristi ne arunca o o firimitura de prajitura numai cat sa se faca pofticiosi:

- "Baieti dar ce ar fi sa mergem noi la mare si sa sunam un prieten sa vina sa ne ia?"

   

     Noi am inghitit-o, am digerat-o si mai asteptam. Deja ne vedeam pe malul marii cu o bere in mana, chiar daca mai aveam 140 km de parcurs. Acolo pe loc Cristi a sunat 2 prieteni care nu puteau sa vina. Visele noastre erau naruite, asa ca am continuat drumul initial, care era comun pana la Ciucurova unde se impart drumurile stanga Tulcea, dreapta Constanta, asa ca am zis sa mai facem o incercare. In acest sat al carui nume il uit mereu (Ciucurova, gasit pe google maps :D) Cristi gaseste persoana potrivita ca sa vina sa ne ia, sotia sa Ramona care se plictisea acasa.

     

 


    Cartile au fost facute, acum urma drumul, care la ce entuziasmati eram nici nu l-am simtit, vantul a fost favorabil, tot pachetul.

 

      Acum finalul glorios, vedem Navodari, intram, ne bucuram, matul ghioraie si Muti spune ca stie el un restaurant cu mancare foarte buna, "Bine mosule". Dupa ce ne-am invartit 20 de minute in cerc cautand restaurantul l-am gasit (era in interiorul cercului). Mancare buna, bere buna, acum trebuie sa finalizam ce am inceput adica sa gasim....

MAREA

Trei temerari ajunsi la mare din greseala, visul ni s-a indeplinit, sa bem o bere si sa mancam hamsii pe malul marii alaturi de caluti nostri. ACUM sa nu credeti ca suntem singuri care au parcurs aceasta distanta, au mai fost inaintea noastra, de exemplu cei doi temerari Ilie Alexandru si Florin Marza care au facut drumul dus/intors pe bicla, dar cu o zi de odihna acolo. Il salutam si pe temerarul care a plecat de unul singur Mircea Marin, inspirat de povestile noastre a vrut sa vada marea si Cheile Dobrogei, si a reusit. Respectele mele!

In incheiere vreau sa va multumesc pentru ca ati citit pana la capat si stati cu ochi pe blog pentru ca o sa mai urmeze alte povestiri.


Update: Am gasit mai multe poze.

(prima oprire)

(bicicloantele)

(frumos pe plaja)

(asta-i pofta ce-am poftit)