Masinariile de gatit a.k.a. bunicile

           Astazi am fost la un prieten sa-l ajut putin la bicicleta, care era depozitata pe parcursul iernii la bunica sa. Toti stiu ca nu poti sau trebuie sa fii prea nesimtit sa o refuzi pe bunica ta. Se pare ca odata cu inaintarea in varsta devin mai sensibile, mai dragute si evident obsedate de gatit. Astazi nu am plecat de la baiat de acasa pana nu ne-a facut bunica lui de mancare. Bunica mea traieste in Odaia Manolache, aproape de oras, si totusi o vizitez destul de rar. Asta ii ofera ocazia sa ma indoape cand ma prinde, mereu se intampla sa ma ridic de la masa si sa fiu prea plin ca sa merg, ma trantesc in pat si ma mangai pe burta, din senin vine si replica absolut geniala: "Gabi, da nu prea ti-a fost foame, ia mamaie si termina de aici ca mai am si ... in cuptor". La auzul acestor vorbe as vrea sa fug sau macar sa-i explic ca nu mai pot, dar este imposibil sa comunici cu acesta "masina obsedata de gatit". Sa nu ma intelegeti gresit, o iubesc pe bunica mea. Articolul de azi a fost de amuzament deoarece mereu cand ma intreba ceva bunica prietenului meu, acesta imi zicea:

" Ai pus-o. Nu ai cum sa mai scapi". 

   Concluzie: Cine nu are bunica sa-si cumpere!

   Cum internetul e plin de bazaconii am gasit niste poze legate de subiectul meu.

Sunt un guraliv!

          Toti cei care ma cunosc in viata de zi cu zi, adica in afara mediului online stiu cat de bine ma pricep in arta vorbitului, exact ca un pictor orb. De cele mai multe ori vorbesc mult si fara rost, iar de parca nu era de ajuns mai am si o voce destul de patrunzatoare, insotita de un volum ridicat, deci tot tacamul. Desi imi stiu punctul slab, adica faptul ca sunt guraliv, in continuare ma deranjeaza cand lumea nu imi spune in fata: "Mai taci!, Shhht!" sau orice lucru care m-ar putea face sa sesizez greseala, ci dimpotriva aud de la altii ca "fac capul calendar" si multe altele. 

Asadar nu ma deranjeaza daca imi zice cineva in fata, de fapt ma deranjeaza mult mai mult vorbele pe la spate. Faptul ca imi cunosc slabiciunea ma face sa vreau sa o remediez, dar este mai greu decat ma asteptam, cand cineva deschide un subiect de discutie gura mi-o ia de dinainte.

         In finalul postarii as vrea sa: 

Multumesc celor care ma suporta!

Multumesc celor care imi reproseaza guralivitatea! (daca nu e un cuvant il inventez eu)

Multumesc celor care desi le "fac capul calendar" nu ma vorbesc pe la spate!

 Toti care se incardreaza mai sus as vrea sa stie ca ii respect pentru efortul depus de a ma suporta. Iar celorlalti as vrea sa le transmit: Daca nu incetati sa vorbiti despre mine, macar spuneti-mi-o in fata!

Multumesc!

Soferia

Articolul de astazi este despre soferie din 3 motive:

1) La mine in clasa suntem 5 care au carnet, dintre care o fata. Si mai purtam noi discutii despre "incidentele" noastre de pe sosea. (prin incidente ma refer la idioti care nu respecta semnele, nu semnalizeaza sau orice actiune care ar putea face traficul mai placut si mai putin periculos). 

2) Am vazut pe facebook un articol care spunea ca un biciclist a fost lovit in Bucuresti. Numele lui este Marius Petrache, un personaj foarte cunoscut in ciclismul romanesc si mereu prezent pe podiumurile din tara. Articolul il puteti citi aici: Freerider

3) Tot pe facebook am vazut un videoclip cu niste rusnaci, pe care il gasiti aici. In acest colaj am observat cu ce neglijenta se merge acolo, unii schimband directia fara asigurare, ce sa mai zic de semnalizare, de pe banda 1 vireaza la stanga, intra in intersectie de parca ar fi parcare si multe altele. Cel mai probabil ei invata singuri sa conduca pe sosea si dupa isi fac singuri carnetul la imprimanta.

Cu siguranta mi-ar fi frica sa merg cu bicicleta pe acolo.

Mult de spus nu am, cei care au mers vreodata prin oras, chiar si in dreapta, sigur au vazut traficul infernal, neglijenta si nesimtirea unora. Cel mai deranjant este faptul ca la noi majoritatea carnetelor se dau pe bani, deci in fiecare zi apare cate un teribilist in plus cate ar putea sa ma loveasca cand sunt pe bicicleta. Moda spune ca dupa ce se ia carnetul se face filmare in masina cu manelele la maxim si se posteaza pe facebook, dar din pacate pentru ei isi afiseaza si prostia in aceeasi filmare. Se pare ca nu toti sesizeaza responsabilitatea pe care ti-o asumi cand parasesti parcarea. 

O zi buna si calatoriti fara incidente!

Hai la alergat!

      De mic nu prea am avut o relatie prea buna cu alergatul, lucru ce a mai adus un plus ciclismului. Mai incercam eu din cand in cand sa alerg, dar nu exista placerea, cheful sau motivatia necesara. Pana in luna septembrie nu visam sa alerg mai mult de 10 km intr-o singura zi si desigur nici nu vroiam, toate acestea aveau sa se schimbe. In situatia in care eu nu as fi alergat decat daca era cineva in spate cu cutitul, a aparut ulterior Ciprian Talaba, omul care m-a inspirat sa ma apuc de alergat. Cum a facut asta? Simplu, m-a lovit direct in orgoliu si a terminat un maraton de 42 de km la Bucuresti parca. Mintea mea era tulburata doar de ganduri gen: "Pai cum poate Ciprian si eu nu pot, hai puturosule la alergat". Desi nu mi-a spus nici un cuvant el m-a inspirat prin faptele sale. 

       Incet, incet am inceput 5 km, 7, 10, wow deja eram zmeu la 10 km. Dar totusi mai e mult pana la 42, no hai, ia si baga. Iesind constant pe stadion am inceput sa fac distante de 10 km fara sa ma obosesc prea tare (adica fara febra musculara, nu va ganditi ca sunt vreun maratonist sa alerg 10 km de incalzire). Am zis ca trebuie sa mergem mai departe 15km, dupa 23km pana la tara. Cu putina dedicatie m-am ridicat, reusind Duminca trecuta 16.02.2014 sa ating cea mai mare distanta parcursa pana acum 32 km. Traseul a fost pana in Vama Giurgilesti, destul de plat, dar totusi m-a rupt complet. (inca am febra musculara :D). La micile si marile mele alergari am avut mai multi parteneri, dar cu cel cu care m-am inteles cel mai bine a fost MP3-ul meu, fara de care nimic nu era posibil. 

     

        Ca sa nu fiu inteles gresit, alergarile mele sunt pur si simplu de placere, visez eu la un maraton, dar mai la vara. Constructia mea solida si placerea mea pentru bere si gratare nu imi permite sa alerg la viteze extraordinare fara sa cad dupa 100 de metri, asadar am ales sa alerg mult cu o medie de aproximativ 10 km/h. 

       In final as vrea sa-i multumesc lui Ciprian Talaba pentru inspiratie si lui Radu Alexandru Dodu pentru ca mi-a ridicat moralul la ultima mea escapada. (Radu era cu bicicleta la plimbare si a gasit pe drum un aurolac care nu avea bani de autobuz si venea din vama pe jos, aurolacul eram eu si faptul ca a stat vreo 3 km cu mine mi-a mai ridicat moralul si am ajuns cu bine acasa)

Sfantul Vali

      Toata lumea este vizibil afectata de aceasta sarbatoare comerciala, mai ales barbati. Uni dintre noi mai singuratici sau nepasatori de aceasta "sarbatoare" am tratat-o ca pe o vineri obisnuita, adica petrecereeeee.
As putea spune ca sunt o persoana destul de spontana, adica deodata ma trazneste cate o idee si de cele mai multe ori o si pun in aplicare. Ziua de ieri a fost exemplul perfect.
      Vineri 14.02.2014, o zi banala de vineri, 7 ore la scoala, chin. "Chinul mai mare era acela ca nu aveam pe nimeni de Sfantul Valentin"(Ghilimele sunt puse pentru a evidentia sarcasmul). Pana sa ajungem la ideea de petrecere vorbeam cu un coleg sa bem o sticla de vin. Dar de ce o singura sticla? De ce doar noi doi? De ce nu mergem la mine la Cismele si o punem de o petrecere ca la carte? Cum colegi mei sunt exact ca mine, nici nu a trebuit sa repet de prea multe ori, deja eram pregatiti de atac.
       Astfel de petreceri sunt cele mai usor de organizat si ies deobicei cel mai bine, deci noi deja facusem planul: Ne suim in masina, mergem la un magazin sa luam carne si restul, mergem la un prieten in Smardan sa luam vinul, ajungem la Cismele, punem boxele, dam cu vin, dam cu carne, dans si putin somn pentru sofer(adica eu :D). Planul era perfect, doar ca intai trebuia sa terminam orele x_x.
       De cele mai multe ori mi s-a intamplat ca aceste scapari spontane sa fie mult mai frumoase decat cele organizate cu luni in urma, asadar am decis sa ma las mai des pe mana instinctului meu si recomand sa o faceti si voi.

      In final as vrea sa le multumesc invitatilor pentru prezenta si sper ca s-au simtit bine la mine acasa. O seara buna!

Garboavele XC - Traditia continua!

     "Garboavele XC" sau GXC prescurtat este un concurs national organizat in padurea Garboavele organizat de Clubul de Ciclism Galati, anul acesta ajungand la editia a IV-a anul acesta.  De ce traditie? Simplu. Am spus ca vom organiza concursul in fiecare an in primul weekend din aprilie si pana acum ne-am tinut promisiunea.

   

 

           Scurt istoric:
           Editia I
   La aceasta editie am fost un simplu participant ca toata lumea, nu eram in CCG si nici nu stiam de existenta acestuia. A fost primul meu concurs si cred ca si unul dinte cele mai grele de pana acum. Pentru faptul ca erau la prima editie organizarea nu a fost stralucita, dar pentru mine faptul ca mi-au dat o bere si 4 mici la final m-a facut cel mai fericit. Dar pana la final a trebuit sa iau intai startul, inainte de care cu 30 de minute a plouat strasnic. Ploaia ne-a facut munca infernala, solul argilos din jurul padurii ne-a pus capac. Am auzit o data o discutie la un concurs care suna cam asa:
"Participant catre cineva care cunoaste traseul:
- Cum e traseul? Noroi? Am auzit ca a ploat zilele trecute.
- Este putin noroi.
- Cat de mult? Ca la Garboavele?(nu stiu exact daca a zis Garboavele sau Galati, dar e acelasi lucru)"
Deci GXC 2011 e un punct de referinta pentru noroi

Cateva aspecte (bune si rele) ale primei editii au fost:
- traseul de 20 km. Foarte frumos traseul, mie mi-a placut si inca e in sufletul meu, dar avea un mic impediment, faptul ca iesea prea des din padure, pe camp, unde solul era argilos si era impracticabil pe conditii de umezeaza crescuta;
- lipsa cipurilor de cronometrare le-a dat de furca baietilor;
- inscrierile la fata locului au facut iar probleme organizatorilor;
- zona de premiere in incinta Complexului Stejarul mi s-a parut excelenta, aceasta pastrandu-se la toate editiile viitoare.

Oricum, cu bune, cu rele, a fost un start destul de bun pentru viitoarele editii GXC.

 



         Editia II
  In vremurile editiei cu numarul 2 eram incris in club si activam pentru "performanta". Nu am fost din pacate la concurs, nici ca participant, nici ca organizator, eram plecat intr-o excursie cu clasa. Dar am adus o contributie la crearea, curatarea si marcarea traseului. Alaturi de colegi de la CCG ne duceam cu masinile si cu scule la padure sa punem la punct un traseu de nivel mediu. Dupa spusele colegilor concursul a iesit excelent, mult mai bine organizat decat primul, lucru ce a atras foarte multi ciclisti in anul urmator.

Aceasta ediitie a venit cu imbunatatiri gen;
- traseu nou prin padure, mult mai practicabil pe ploaie, cu o lungime de 8 km;
- concursul s-a desfasurat in ture, un alt punct forte al noului traseu, acest lucru permitandu-le spectatorilor sa isi vada favoriti mai des si sa-i aclame;
- cronometrarea s-a facut cu cip sa nu mai existe contestatii legate de timpi (si pentru o afisare mai rapida a acestora);
- inlocuirea micilor cu paste;

Doua poze si de aici.

         Editia III
La aceasta editie am fost atat organizator cat si participant. Desi nu am avut sponsori suficienti concursul a iesit peste asteptarile noastre. Traseul a fost acelasi ca in 2012, lucru ce ne-a facut treaba mai usoara la curatare. In calitate de participant m-am clasat destul de bine la tura lunga, locul 5 la categorie si 17 la general. Ar trebui sa rectific, sponsori au fost indeajunsi pentru a oferi tuturor participantilor portia de paste, tricou, bere si restul lucrurilor care i-a facut sa se simta bine inainte si dupa concurs, celor de pe podium nu le-a fost tocmai bine.

Cum spuneam si mai sus, traseul a ramas neschimbat, majoritatea lucrurilor au fost la fel ca in 2013, dar cu mai multa lume prezenta la start, 270 din cate stiu eu.

 
Editia cu numarul IV este in plina dezvoltare urmand sa dam drumul la inscrieri curand. Voi reveni cu noi detalii, poze si noutati legate de GXC 2014. Stati pe felie.

Bac in bizniss

        In cele 2 saptamani de absenta mi-a lipsit locul meu caldut din fata tastaturii si interfata blogului. Chiar daca am spus in prima postare ca nu voi scrie zilnic nici eu nu ma asteptam la o pauza asa mare. Zapada mi-a oferit inca o saptamana de vacanta si as fi putut scrie, dar cand ajungeam acasa dupa o zi de dat la lopata si de derdelus ma uitam la laptop si spuneam NU, apoi somn. Cam asa a fost prima saptamana de absenta + jocuri video :D.  Pe langa apartament mai am si o casa la tara unde desigur a trebuit sa dau la lopata, dar cu niste vin si voie buna faci orice. Tot la tara am fost surprins pe pelicula cum saream de pe casa in zapada, filmare ce se poate gasi pe facebookul meu.
 
      In cea de-a doua saptamana cei din Clubul de Ciclism Galati s-au apucat de sa curete paduricea de langa stadionul Dunarea sau cum ii zicem noi Padurea Pastragotilor (sau La Pastragoti pe scurt). Au fost baieti o zi de au curatat putin traseul, am fost si eu de am mai curatat oleaca, cei din urma fiind cea mai mare gasca au reusit sa termine traseul. Era prea frumos sa putem sa ne dam pe zapada, asa ca primaria Galati s-a asigurat ca nu o s-o facem si au aruncat toata zapada din oras pe platoul care leaga Finishul de Start.

     In timp ce dadeam la lopata mi-a venit ideea unui mini-concurs, o distractie intre prieteni, ceva de weekend. Nu era nimic greu de organizat, oameni trebuiau sa fie, niste vin si traseul ciclabil. Oameni gasisem, vin... avem noi un producator la Tulucesti, dar traseul ne-a cam dat de furca. Ulterior am primit si eu vestea de la tatal meu ca plecam la munte si am amanat planul pana duminica viitoare, adica pe 16.02.2014. Acum se pare ca nici zapada nu mai tine cu noi, oricum voi mai posta detalii daca organizez ceva.

     Am spus mai sus ca am fost la munte, unde nu era nici un sfert din zapada care era in Galati la plecare. Fiind zilnic grade cu plus zapada nu era impresionanta, dar totusi am reusit sa invat si eu sa schiez (iupiii). Caldura mi-a permis totusi sa fac niste alergari prin zona 6-10 km, nimic impresionat, diferenta de nivel fiind adevarata provocare.

  Am incercat sa fac un mic rezumat al celor 2 saptamani departe de blog (nu pot sa zic departe de calculator fiindca ar fi o minciuna) si sper sa revin odata cu inceperea scolii pe traseul initial. Poze nu prea am si cele care exista nu sunt recomandate a fi postate aici :D.